Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a declarat duminică că epidemia de Ebola reprezintă o urgență de sănătate publică de interes internațional. Până luni, autoritățile semnalau cel puțin 118 decese și aproximativ 300 de cazuri suspecte în provinciile Ituri și Kivu de Nord, plus un deces și un caz suspect în Uganda, stat vecin, conform agenției AP.
Această epidemie este cauzată de virusul Ebola Bundibugyo, o variantă rară pentru care nu există vaccinuri sau tratamente aprobate. Specialiștii avertizează că numărul de victime ar putea crește odată cu extinderea supravegherii epidemiologice.
Răspuns întârziat și transmitere nedetectată
Experți în sănătate publică și lucrători umanitari susțin că virusul s-a răspândit neobservat timp de săptămâni, parțial din cauza unor erori inițiale la diagnosticare.
Primele probe recoltate în Bunia au fost testate pentru tulpina mai răspândită Ebola Zaire și au ieșit negative, au explicat autoritățile congoleze. Confirmarea prezenței virusului Ebola a avut loc abia pe 14 mai, iar identificarea variantei Bundibugyo a venit o zi mai târziu.
Ministrul sănătății din RDC, Samuel Roger Kamba, a precizat că primul deces legat de actualul focar s-a produs pe 24 aprilie în Bunia, iar repatrierea corpului într-o zonă minieră dens populată din Mongbwalu a favorizat extinderea focarului.
Între timp, cazuri confirmate au fost înregistrate în Bunia, Goma, Mongbwalu, Butembo și Nyakunde.
„Situația este destul de îngrijorătoare și evoluează rapid”, a afirmat Esther Sterk, reprezentantă a organizației Medici fără Frontiere. Ea a subliniat că Ebola poate fi dificil de detectat în stadiile incipiente, deoarece simptomele seamănă cu cele ale altor afecțiuni tropicale.
O tulpină rară și fără tratamente aprobate
Virusul Ebola Bundibugyo este extrem de rar. Deși RDC și Uganda au traversat peste 20 de epidemii de Ebola din 1976, aceasta reprezintă doar a treia apariție confirmată a acestei variante.
Transmiterea se face prin contact cu fluide corporale – sânge, vărsături, salivă – și cauzează febră, dureri musculare, diaree, vărsături și, în unele cazuri, hemoragii.
Prima epidemie a avut loc în Uganda, în 2007‑2008, infectând 149 de persoane și cauzând 37 de decese. A doua a survenit în 2012, în orașul Isiro din RDC, cu 57 de cazuri și 29 de decese.
„Ebola este, într-un anumit sens, o boală a compasiunii, pentru că îi afectează adesea pe cei care îngrijesc bolnavii”, a declarat Craig Spencer, profesor asociat la Brown University și supraviețuitor al Ebola.
El estimează că numărul cazurilor va crește semnificativ în săptămânile următoare, pe măsură ce echipele medicale vor descoperi infecții și decese inițial neidentificate.
Regiune deja afectată de criză umanitară
Focarul a izbucnit într-o zonă deja destabilizată de conflicte armate și deplasări masive ale populației. Zona Mongbwalu din Ituri este izolată, cu o infrastructură rutieră slabă și situată la peste 1.000 de kilometri de capitala Kinshasa.
Conform ONU, în Ituri trăiesc peste 273.000 de persoane strămutate. Personalul ONU din Bunia a fost sfătuit să lucreze de acasă și să evite aglomerațiile și contactul fizic.
Pe fondul extinderii focarului, Rwanda a închis frontiera terestră cu RDC. De asemenea, Uganda a anunțat intensificarea controalelor la frontieră, precizând că nu există încă dovezi privind răspândirea internă a virusului pe teritoriul său.
