Meciul inaugural dintre Mexic și Africa de Sud a fost prima partidă în care s-a folosit mingea Trionda. Un grup de cercetători de la universități din Statele Unite, Coreea de Sud și Japonia a monitorizat cu atenție acest joc. Ei analizaseră mingea pe parcursul mai multor luni înainte de turneu, conform informațiilor oferite de Science Focus.
Conform lui John Eric Goff, profesor la Universitatea Puget Sound din statul Washington, modificările aduse mingii Trionda sunt extrem de subtile. Cercetătorul a explicat că scopul este ca mingea să păstreze aceleași caracteristici de joc pentru fotbaliști, în ciuda noilor elemente de design.
De ce mingea Jabulani din 2010 a reprezentat o excepție
Echipa lui Goff a studiat și mingile utilizate la ultimele patru ediții ale Cupei Mondiale. Toate au prezentat un comportament similar, cu o singură abatere: Jabulani, care a fost folosită în 2010 la Africa de Sud.
După cum subliniază Goff, Jabulani avea o suprafață excesiv de netedă, ceea ce influența modul în care se mișca în aer. Mingea avea tendința să încetinească brusc sau să devieze în mod neașteptat.
Motivul a fost numărul foarte redus de panouri al mingii Jabulani – doar opt. Cele puține cusături generau un flux de aer asimetric atunci când mingea nu era rotită suficient.
Cum a fost corectată problema la Trionda
Mingea Trionda are doar patru panouri, mai puțin decât Jabulani. Goff a precizat că, în teorie, acest lucru ar fi putut produce aceleași dificultăți în zbor.
Cercetătorii au utilizat scanări cu laser pentru a evalua cusăturile mingii. Acestea s-au dovedit a fi mai lungi, mai adânci și mai late decât cele ale Jabulani.
Cusăturile, împreună cu canelurile și microtextura suprafeței, au fost concepute în mod special pentru a menține turbulențele în jurul mingii suficient de simetrice, asigurând un zbor previzibil.
Ce impact are noua textură asupra șuturilor de mare viteză
Testele efectuate în tunelul aerodinamic au relevat și un efect secundar. Goff a menționat că rugozitatea sporită a mingii va genera o rezistență aerodinamică mai mare la șuturile rapide.
Astfel, loviturile de colț și cele libere, în special cele lungi și fără efect, ar putea avea o rază de acțiune ușor redusă. Această diferență este comparabilă cu cea observată la mingile utilizate în edițiile anterioare ale Cupei Mondiale.
