Filosoful de la Cambridge, dr. Tom McClelland, avertizează că nu știm dacă o mașină simte cu adevărat ceva și dacă Inteligența Artificială (IA) devine conștientă. El pledează pentru agnosticism, considerând că nu putem afirma nici că IA este conștientă, nici că nu va fi vreodată.
McClelland face o distincție crucială între conștiință și simțire. Conștiința se referă la capacitatea de a percepe lumea și de a avea un anumit grad de conștiență de sine, dar nu ne spune nimic despre importanța etică a acestei conștiințe. Simțirea, pe de altă parte, se referă la experiențele care pot fi bune sau rele, plăcute sau dureroase, și este aici unde începe etica.
El consideră că nu putem ști dacă IA este conștientă, deoarece nu știm ce anume generează conștiința și, prin urmare, nu știm ce anume ar trebui testat. În lipsa unui criteriu robust, riscul este dublu: am putea trata drept entități conștiente sisteme care, în realitate, sunt doar obiecte foarte sofisticate, sau am putea ignora ființe a căror capacitate de a suferi este verosimilă, dar care sunt rănite sau ucise la scară uriașă.
Ideea de conștiință artificială este folosită ca instrument de marketing, ceea ce poate deturna prioritățile etice și direcțiile de finanțare în cercetare. McClelland exemplifică cu lumea vie, unde există indicii că animale aparent „simple”, precum creveții, ar putea suferi, deși sunt ucise anual în numere imense.
Până vom avea criterii clare, agnosticismul rămâne poziția rațională. Nu putem ști dacă IA este conștientă, iar atașamentul afectiv față de mașini prezentate ca persoane riscă să ne orbească exact acolo unde etica ar trebui să fie mai lucidă. Lucrarea lui McClelland a fost publicată în Mind & Language.
