Lumea a intrat într-o nouă eră a „falimentului apei”, cu consecințe ireversibile, arată un nou raport al Organizației Națiunilor Unite, potrivit CNN.
Potrivit documentului, lumea a intrat într-o „eră a falimentului global al apei”, o situație cu efecte ireversibile.
Regiuni din întreaga lume se confruntă cu probleme grave legate de apă: Kabul ar putea deveni primul oraș modern care rămâne complet fără apă. Ciudad de Mexico se scufundă cu aproximativ 50 de centimetri pe an, deoarece acviferul uriaș de sub oraș este exploatat excesiv. În sud-vestul Statelor Unite, statele se află într-un conflict permanent privind împărțirea apei tot mai puține din fluviul Colorado, afectat de secetă.
## Nu mai este o ‘criză’
Situația globală este atât de gravă încât termeni precum „criză a apei” sau „stres hidric” nu mai reușesc să surprindă adevărata amploare a problemei, se arată în raportul publicat marți de Universitatea ONU și bazat pe un studiu apărut în revista Water Resources.
„Dacă continui să numești această situație o criză, sugerezi că este temporară. Că este un șoc și că îl putem rezolva. Dar nu este așa”, a declarat Kaveh Madani, directorul Institutului pentru Apă, Mediu și Sănătate din cadrul Universității ONU și autorul raportului.
” Falimentul înseamnă că, deși este esențial să reparăm și să limităm pagubele acolo unde este posibil, trebuie în același timp să ne adaptăm la o nouă realitate, la condiții mai restrictive decât înainte”, a explicat el.
## Cum funcționează ‘falimentul apei’
Conceptul de „faliment al apei” funcționează astfel: natura oferă „venituri” sub formă de ploaie și zăpadă, dar omenirea cheltuiește mai mult decât primește. Extragem apă din râuri, lacuri, zone umede și acvifere subterane mult mai rapid decât acestea se pot reface, acumulând o „datorie”. Schimbările climatice, prin căldură și secetă, agravează situația, reducând și mai mult apa disponibilă.
Consecințele sunt vizibile: râuri și lacuri care se micșorează, zone umede secate, acvifere în declin, terenuri instabile și apariția de doline, extinderea deșertificării, lipsa zăpezii și topirea accelerată a ghețarilor.
## Statisticile raportului sunt alarmante:
– peste 50% dintre marile lacuri ale planetei au pierdut apă din 1990;
– 70% dintre principalele acvifere sunt în declin pe termen lung;
– o suprafață de zone umede aproape cât Uniunea Europeană a dispărut în ultimii 50 de ani;
– ghețarii s-au micșorat cu 30% din 1970 până în prezent.
## Impactul asupra oamenilor
Există și consecințe umane directe: aproape 4 miliarde de oameni se confruntă cu lipsa apei cel puțin o lună pe an. Cu toate acestea, în loc să fie recunoscută problema și să se reducă consumul, apa este tratată ca o resursă inepuizabilă, iar „liniile de credit” continuă să crească.
Madani a dat ca exemplu orașe precum Los Angeles, Las Vegas și Teheran, unde extinderea urbană a fost încurajată, deși resursele de apă sunt limitate. „Totul pare în regulă până nu mai este. Și atunci este prea târziu”, a avertizat el.
## Ce soluții propune raportul ONU
Raportul cere o serie de măsuri, printre care:
– transformarea agriculturii, cel mai mare consumator de apă la nivel global, prin schimbarea culturilor și folosirea irigațiilor eficiente;
– monitorizarea mai bună a resurselor de apă prin inteligență artificială și teledetecție;
– reducerea poluării;
– protejarea mai strictă a zonelor umede și a apelor subterane.
Apa ar putea deveni și un „pod într-o lume fragmentată”, o problemă capabilă să depășească diferențele politice. „Vedem tot mai multe țări care încep să aprecieze valoarea și importanța apei, iar asta mă face optimist”, a spus Madani.
