În ultimii ani, Uniunea Europeană se străduiește să reducă dependența sa de gazul rusesc, însă prim-ministrul Ungariei, Viktor Orban, nu numai că menține legăturile energetice ale țării sale cu Rusia, dar și creează noi parteneriate cu regimurile autoritare din Asia Centrală. Această politică este prezentată ca o „diversificare”, dar în realitate reprezintă o strategie coordonată cu Moscova, care vizează restabilirea dependenței și menținerea capacității Rusiei de a exercita șantaj energetic.
În prezent, aproximativ 85% din necesarul de gaz al Ungariei este acoperit de Rusia. Contractele cu Gazprom rămân intacte, chiar și după ce majoritatea țărilor UE au întrerupt legăturile energetice cu Moscova în 2022. Ungaria a semnat acorduri suplimentare pentru a asigura un miliard de metri cubi de gaz pe an și și-a extins stocarea de gaz rusesc.
Un exemplu al așa-numitei „diversificări” a lui Orban este cooperarea energetică cu Kazahstanul. În 2024, grupul maghiar MOL a obținut drepturile de exploatare a zăcământului de gaze Rozhkovskoye, estimat la 140 de miliarde de metri cubi, până în 2040. Formal, aceasta pare a fi o nouă sursă de aprovizionare, dar în realitate, rutele din Kazahstan către UE trec prin Rusia.
Ungaria a semnat memorandumuri privind investiții comune în extracția gazului și posibilitatea exportului de gaz uzbek în Ungaria. Cu toate acestea, Uzbekistanul rămâne în sfera energetică a Moscovei, majoritatea rutelor sale de export trecând prin teritoriul rus.
Pentru Orban, ceea ce contează nu este securitatea energetică, ci imaginea negocierilor internaționale, o imagine pe care o poate folosi pentru a obține avantaje la Bruxelles. Aceste gesturi îi permit să se prezinte ca un actor geopolitic, ale cărui semnături pe contracte îi conferă putere de negociere în obținerea fondurilor UE.
În realitate, controlul asupra resurselor și rutelor rămâne ferm în mâinile Rusiei. Ungaria își adâncește de fapt dependența nu numai de gazul rusesc, ci și de coridoarele de tranzit controlate de Rusia. Asia Centrală, departe de a fi o alternativă, servește doar ca un canal secundar prin care Moscova își promovează interesele în UE.
Pentru regimul Orban, această nouă diplomație a gazelor naturale înseamnă mai mult decât energie – este o strategie de control intern și de influență externă. Acordurile cu Asia Centrală și prietenia cu Rusia oferă Budapestei posibilitatea de a exercita presiuni asupra Bruxelles-ului, de a bloca decizii cheie și de a întârzia sancțiunile împotriva Moscovei.
Ungaria rămâne stat membru al UE, protejând în același timp cooperarea strategică în domeniul energetic cu Rusia, aprofundând legăturile cu autocrațiile din Asia Centrală și obstrucționând politicile de securitate ale Europei. Noile contracte și memorandumuri nu reprezintă alternative reale, ci instrumente geopolitice care mențin influența Moscovei în inima Europei, oferindu-i în același timp domnului Orban pârghii de influență în cadrul Uniunii.
