Pentru a descoperi misterul acestor ape, trebuie să purtăm costumul de neopren, să folosim lentile de scufundare și să ne obișnuim cu temperatura de 19 °C a mării la începutul lunii mai. Efortul merită însă. Sub suprafață se întinde o poiană submarină de posidonia oceanica, iar lângă ea se mișcă cei ce se ocupă de plantarea și îngrijirea „plămânului coastei mediteraneene”.
„Posidonia este o plantă crucială, atât în Formentera, cât și în toată zona mediteraneană”, subliniază biologul marin Manu San Félix, fondator al Asociației Vellmarí, imediat ce revine la mal și își ia costumul de neopren, conform EFE Verde.
Un element esențial al ecosistemelor
Posidonia oceanica se găsește numai în Marea Mediterană și joacă un rol foarte asemănător cu cel al coralilor, deși aceștia sunt mult mai cunoscuți. Acest lucru este surprinzător, având în vedere că poienile dintre Ibiza și Formentera au fost înscrise în Patrimoniul Mondial UNESCO încă din 1999.
Această vegetală acvatică acționează ca un dig natural ce apără plajele din Formentera, având „o capacitate extraordinară de a modela linia țărmului”. Până la 80 % din nisip provine din organismele ce trăiesc în aceste poieni.
În plus, un metru pătrat de posidonie eliberează aproximativ 20 litri de oxigen pe zi, explicând astfel claritatea apei, și constituie cel mai eficient sistem natural de captare a dioxidului de carbon (CO₂). Se estimează că poate reține de până la 16 ori mai mult CO₂ decât o pădure amazoniană, fiind un aliat decisiv în lupta împotriva schimbărilor climatice.
Peste 100 000 de exemplare plantate într-un an
În ciuda importanței sale, posidonia se confruntă cu un declin accentuat. În ultimele cinci decenii, poienile din vestul Mediteranei au pierdut 34 % din suprafață, din cauza activităților umane, cum ar fi presiunea constantă a navelor și încălzirea apei.
Problema este agravată de faptul că planta are o creștere extrem de lentă. Pentru a stopa această tendință, Asociația Vellmarí, cu sprijinul Fundației MSC, a pus în practică un program de „grădinărit subacvatic”.
Inițiativa constă în plantarea de posidonie cu ajutorul voluntarilor și în informarea publicului despre importanța acestei specii.
„Nu dorim doar să refacem poienile, ci și să legăm societatea de mare și de natură; plantarea posidoniei este o modalitate excelentă de a realiza acest lucru”, declară San Félix.
Biologul cunoaște foarte bine subiectul. A ajuns pe insulă la începutul anilor ’90 și, deși la acea vreme era convins că situația se va îmbunătăți, recunoaște că condițiile s-au înrăutățit. De aceea, Vellmarí a evoluat de la o simplă școală de scufundări la un centru dedicat educației și conservării posidoniei.
Între 2021 și prezent, au fost plantate peste 86 000 de exemplare, cu o rată de supraviețuire de peste 92 %, restaurând aproape 3 000 m², cu sprijinul a peste 10 000 de voluntari. Pentru 2026, obiectivul este și mai ambițios: să depășim pragul de 100 000 de plante.
Procedura de plantare pe fundul mării
Tehnica utilizată presupune strângerea fragmentelor de rizom desprinse, deoarece exemplarele mai mari au șanse mai mari să supraviețuiască. Acestea sunt apoi fixate pe un substrat adecvat, în principal pe stânci.
„Foloshim un mic cui și un ciocan. Facem o găuriță redusă și fixăm planta cu un fir de aluminiu care se descompune ulterior, având un impact minim asupra mediului”, explică membrii asociației.
După aproximativ șase luni, planta începe să dezvolte rădăcini, iar în jur de un an este complet ancorată.
Pe lângă scopul de restaurare, proiectul include și o componentă științifică importantă: dezvoltarea unei metode de plantare ce poate fi replicată și în alte țări.
„Scopul este să realizăm un model scalabil, care să poată fi reproduse oriunde în lume”, afirmă Daniela Picco, director executiv al Fundației MSC.
Protecția Mediteranei
Prin acest demers, San Félix își propune să creeze și un curent pentru conservarea a 30 % din Mediterana spaniolă, în conformitate cu obiectivul global de protecție a 30 % din planetă până în 2030.
„Visăm să contribuim la refacerea Mediteranei. Îl putem realiza dacă protejăm 30 % din ea”, declară el.
În opinia sa, protecția este vitală: „Putem trăi așa cum ne dorim, dar fără să lăsăm o amprentă negativă. Trebuie să facem lucrurile mai bine”.
De exemplu, turiștii se pot bucura de plimbările cu barca fără a ancora în zonele cu posidonie, evitând astfel deteriorarea ecosistemului.
Forța educației
„Problema este imensă, așa că și soluțiile trebuie să fie pe măsură”, susține San Félix, care subliniază importanța mass‑media, a companiilor și a sprijinului instituțional.
În același timp, educația reprezintă cheia: copiii trebuie să învețe despre mare, să se conecteze cu știința și să nu repete greșelile generațiilor trecute.
Un exemplu este clasa a patra, ale cărei elevi participă la o prezentare organizată de asociație.
Pentru San Félix, concluzia este simplă: „Schimbi viitorul prin educație, dar rezultatele se observă abia după 10, 15 sau 20 de ani. Până atunci… plantăm posidonie.”
