Victor Alistar, purtătorul de cuvânt al Înaltei Curți de Casație și Justiție, neagă că judecătorii ar fi culpabili pentru marile scandaluri care au amplificat în ultimii ani nemulțumirea publică față de sistemul judiciar, de la dosarele închise din cauza prescripției până la suspiciunile despre modul de repartizare a completurilor sau durata excesivă a proceselor. Într-un interviu pentru DCNews, Alistar a declarat că instanțele sunt abuziv transformate în țap ispășitor pentru eșecuri care se datoresc, de fapt, legislației, inerției legiuitorului și modului toxic în care anumite cauze sensibile sunt expuse public.
Mesajul transmis de reprezentantul ÎCCJ este una extrem de critică față de decidenții politici care, în loc să-și asume responsabilitatea, au ales să creeze impresia că judecătorii „lasă” inculpații să scape, „întorc” dosarele sau „aranjează” completurile. Această mutare de vină a servit perfect intereselor politice, pentru că a lovit direct instituția care ar trebui să rămână ultima apărare împotriva arbitrariului statului.
El a subliniat că dintre acuzația publică, narativa media și realitatea juridică există o distincție fundamentală, pe care o parte din spațiul public o ignoră în mod conștient. „Rolul judecătorului nu este să fie nici partenerul avocatului, nici partenerul procurorului, ci să asigure cadrul procedural al derulării procesului penal și să aplice prevederea legală. Știm că exista această practică: dacă în presă era prezentată o acuzație, împreună cu întregul narativ al acuzației, ea era și este continuă să fie prezentată ca fiind adevăr juridic. Nu este așa”, a spus Alistar.
Alistar: Prescripțiile nu sunt vina judecătorilor, ci efectul neglijenței legiuitorului
Una dintre pozițiile cele mai clare ale purtătorului de cuvânt al ÎCCJ se referă la dosarele închise din cauza aplicării prescripției, subiect intens utilizat în politic și în media pentru a învinui instanțele de eșecul politicii penale a statului. Alistar a explicat că problema are rădăcini în deciziile Curții Constituționale și, în special, în refuzul sau incapacitatea Parlamentului de a adapta legea la aceste decizii.
„În ceea ce privește cei care evită pedeapsa prin prescripție, cetățenii trebuie să înțeleagă că în 2018 Curtea Constituțională a adoptat o decizie prin care a stabilit că prescripția specială, adică termenul care curge în plus față de termenul general de prescripție, odată ce acțiunea penală a fost începută, nu era prevăzută într-un mod care să garanteze drepturile unui proces echitabil. Și a hotărât că acea dispoziție este neconstituțională și că trebuie adăugată la lege”, a declarat Alistar.
El a mai adăugat că tocmai inacțiunea legiuitorului a generat efectele Grave observate ulterior în instanțe. „Legiuitorul nu a făcut nicio modificare la acest aspect, motiv pentru care, în 2022, Curtea Constituțională a decis: deoarece nu ați îndeplinit această obligație, declar neconstituțional și precizez în mod expres că efectele încep cu decizia anterioară a mea. Deoarece instituția prescripției în dreptul românesc este regăsită în Codul penal, se aplică regula pe care o cunoaștem toți, legea penală mai favorabilă, și astfel au fost eliminate din calcul un interval de la 4 la 8 ani. Doar din cauza neglijenței legiuitorului”, a afirmat reprezentantul ÎCCJ.
Judecătorul nu poate crea legea pe care Parlamentul a refuzat să o adopte
Victor Alistar a respins în mod direct teza conform căreia instanțele ar fi putut „salva” dosarele ignorând consecințele acestor decizii sau calculând altfel termenele de prescripție. Potrivit lui, a cere unui judecător să facă asta echivalează cu a-l obliga să încalege legea, doar pentru a acoperi eșecul politic.
„Ce poate face instanța judecătorească? Să nu țină cont că acea dispoziție privind cursul prescripției speciale a fost eliminată din actul normativ și să calculeze singur termene suplimentare? Nu are dreptul”, a spus Alistar.
El a menționat că o parte a presei a prezentat corect acest mecanism, dar altele au ales să utilizeze subiectul pentru a compromite credibilitatea justiției. „Alte organe de media care au dorit să folosească acest element ca un atac și o dezcredibilizare a justiției au învins vină pe judecătorul care aplică legea, fără a menționa că problema este legislative”, a declarat Alistar.
Reprezentantul ÎCCJ a avertizat și împotriva tendinței de a cere o justiție „accelerată”, în care garanțiile procesuale să fie sacrificate doar pentru a obține rapid condamnări care să satisfacă emoția publică sau interesele de imagine ale unor actori politici. „O justiție întârziată poate fi o justiție negată, dar și o justiție realizată prea rapid poate fi o justiție care încalcă toate standardele unui proces echitabil”, a declarat Alistar.
Întoarcerea dosarelor și respectarea procedurii nu constituie favoruri pentru inculpați
Un alt punct sensitiv abordat în interviu se referă la rechizitoriile restituite sau la dosarele în care instanțele descoperă nereguli procedurale, episoade adesea prezentate în spațiul public ca dovezi că judecătorii „strică” munca procurorilor. Alistar afirmă, dimpotrivă, că astfel de decizii sunt obligații legale, nu acte de milă.
„Avem exemple, de exemplu, de restituiri. Am auzit pe cineva spunând la un moment dat de ce instanța, judecătorul de cameră preliminară, a restituit un rechizitoriu când a observat că partea vătămată nu a avut avocat. Pentru că este un aspect strict prevăzut de lege. Întrebarea este alta: de ce la nivelul urmăririi penale le-a scăpat să-i numească un avocat chiar și din oficiu?”, a declarat purtătorul de cuvânt al ÎCCJ.
El a explicat că într-un stat de drept, judecătorul nu poate ignora încălcarea garanțiilor procedurale doar pentru a evita prelungirea procesului. „Când ai o dispoziție imperativă în lege, ce poate face judecătorul de cameră preliminară? Să spunem, pentru a nu prelungi, închidem ochii, să nu respectăm norma de procedură și să mergem mai departe? Doamne ferească de o astfel de justiție”, a spus Alistar.
Alistar respinge și acuzațiile despre manipularea completurilor de judecată
O secțiune distinctă a interviului este reprezentată de afirmațiile despre modul de repartizare a dosarelor și de acuzațiile apărute în spațiul public cu privire la posibile intervenții asupra completurilor. Victor Alistar a considerat aceste teze ca fiind false și a explicat în detaliu mecanismul de constituire a completurilor și de repartizare aleatorie a cauzelor.
„Cum poate publicul să aibă încredere că un complet de judecată a fost stabilit corect? Când dosarele sunt extrase aleatoriu de un sistem care nu poate fi influențat de grupul care conduce instanța respectivă. Mă bucur că m-ați întrebat despre asta, pentru că este o dezinformare flagrantă și nu ezit să o spun”, a spus Alistar.
Completurile de judecată sunt stabilite anual de către colegiile de conducere pentru tot anul. Apoi, când apare un dosar, acesta este introdus într-un sistem electronic, iar calculatorul îi alocă aleatoriu un complet. „Completurile de judecată sunt stabilite anual de către colegiile de conducere pentru tot anul. Ulterior, dosarul este introdus într-un sistem electronic, se atribuie un număr și calculatorul repartizează aleatoriu. Sistemul de repartizare aleatorie este realizat de ECRIS. ECRIS este deținut de Ministerul Justiției. Orice intrare în soft se face doar cu autorizație, exclusiv de persoana responsabilă cu repartizarea, iar această repartizare poate fi verificată prin audit informatic în orice moment”, a declarat purtătorul de cuvânt al ÎCCJ.
Schimbările de complet se bazează pe motive legale clare, nu pe manevre ascunse
Alistar a subliniat că nici modificările compunerii completurilor nu pot fi efectuate arbitrar, ci doar în Situații strict prevăzute de lege, cum ar fi promovarea, pensionarea sau detașarea unui judecător, toate lăsând urme documentare evidente. Tocmai de aceea, teoriile conspirației lansate în spațiul public contrazic, spune el, natura formală și scrisă a organizării judiciare.
„Nu poți, potrivit legii, care este lege organică, să muți un judecător din completul său pentru că este inamovibil, decât în condiții exprese și limitative prevăzute de lege. Care sunt aceste condiții? Promovarea, pensionarea, solicitarea detașării. Detașările se fac numai cu acordul scris al judecătorului. Nimeni nu îl poate muta pentru că este inamovibil”, a declarat reprezentantul Instanței supreme.
El a menționat și verificările efectuate în cazurile discuse intens public, spunând că nu au fost identificate intervenții ilegale. „Ulterior, a fost realizat un control al Inspecției Judiciare pe baza actelor, nu a opiniilor, cu anexe. S-a dovedit că nicio modificare a completului nu a avut loc fără o decizie a colegiului de conducere. Toate aceste decizii sunt luate în scris. Documentele rămân. Aceste acuzații, dacă ar fi fost adevărate, ar fi constituit fie o abatere, fie o infracțiune”, a spus Alistar.
În final, purtătorul de cuvânt al ÎCCJ încearcă să readucă dezbaterea publică într-un domeniu de rigoare juridică, într-un moment în care politicienii și o parte din spațiul media au ales adesea explicația simplă și vinovatul ușor. „O acuzație este una, realitatea este alta. Pentru a deveni adevăr juridic, faptele trebuie susținute de probe care se confirmă reciproc și sunt valabile”, a declarat Victor Alistar.
