A devenit obișnuit, în aceste zile cu cer limpede, ca, între orele 11:00 și 15:00, diagramele operatorului de rețea să arate sectorul fotovoltaic ca principală sursă de energie a ţării.
În perioada recentă, înregistrăm chiar niveluri maxime istorice la producția de energie din surse solare – 2.200 MW, semnificativ mai mult decât anul trecut, dovada că noi capacități instalate au intrat în funcțiune ca sursă care poate fi planificată de dispecer, arată economedia.ro.
La orele de prânz, avem chiar situația în care producția solară acoperă peste 30% din toată energia produsă local. Pe măsură ce radiația solară crește, observăm că celelalte surse de producție sunt reduse considerabil.
Centralele pe cărbune și cele pe hidrocarburi își reduc drastic sarcina sau intră într-un regim de funcționare minimă, lăsând locul energiei solare care, fiind practic gratuită la nivel de combustibil, devine prioritate în planificarea operațională națională.
Ca efect direct, acest surplus de producție fotovoltaică aduce România în statutul de exportator net de energie, cu valori chiar impresionante – aproape de 2.000 de MW, o modificare totală față de sezonul rece, când aveam nevoie de cantități importante de energie din import, pe aproape toate intervalele orare ale zilei.
Deși această „explozie” solară ne oferă independență pe timp de zi și statutul de exportator, ea subliniază și nevoia critică de flexibilitate. Pe măsură ce energia solară reduce intrarea surselor clasice, sistemul trebuie să devină capabil să preia sarcina rapid imediat după apus.
Sectorul bateriilor este încă în curs de dezvoltare. În total, avem mai puțin de 500 MW capacitate instalată, departe de suficient pentru a echilibra aportul masiv al solarului și/sau eolianului pe anumite intervale orare în cursul zilei. Din ce în ce mai multe proiecte de stocare sunt lansate, însă echilibrul Sistemului Energetic Național rămâne un țel îndepărtat.
