În perioada regimului comunist, populația din România era expusă cotidian la propaganda politică ce evidenția de succesurile administrației și „standardele de viață excelente” garantate de partid.
CNSAS: Monitorizare prin filaj și interceptări audio
Deși presa locală era supusă unui control strict, regimul comunist, conștient de impactul percepției asupra RSR în publicul extern, nu putea exercita cenzură directă asupra reporterilor străini ce vizitau țara. Din acest motiv, autoritățile încercau cu orice metodă să manipuleze informația transmisă.
Obiectivul oficialităților era de a preveni apariția în media occidentală a unor detalii precum lipsa alimentelor, cozile interminabile, golul de pe rafturi, lipsa căldurii în locuințe sau restricțiile impuse pentru gaz și electricitate.
Conform datelor CNSAS, străinii care ajungeau în România erau în permanență monitorizați de persoane de încredere a regimului, erau obligați să urmeze un program strict de care nu aveau voie să se desvincepă și li se limita capacitatea de a interacționa cu cetățenii.
Majoritatea persoanelor cu care aceștia intrau în contact oficial erau colaboratori ai Securității, deplasările erau monitorizate prin filaj, iar discuțiile erau interceptate folosind dispozitive ascunse în telefoane, camerele hotelare sau chiar în mașinile închiriate prin intermediul ONT.
Distrugerea tăcută a dovezilor
„Mulți reporteri străini erau marcați pentru activități considerate «ostile», însă Securitatea evita reținerea sau intimidarea acestora. Majoritatea erau personalități de renume, angajate în instituții de presă importante, care aveau adesea contacte la diverse ambasade, fapt ce făcea ca regimul să evite scandalurile diplomatice. Prin urmare, optau pentru distrugerea discretă a probelor, prin alterarea scrisorilor sau prin eliminarea conținutului de pe benzi magnetice și filme”, a explicat CNSAS.
În final, jurnaliștii care manifestau o opoziție constantă față de comunism și publicau realitatea din societatea românească erau inserați pe lista persoanelor nedorite, i se interzicând ulterioră vizită în țară.
În acest scop, s-a înființat o „grupă operativă centrală de coordonare”, cu misiunea de a contracara și a neutraliza orice tentativa a reporterilor străini „de a acționa într-un mod ce ar putea afecta securitatea statului și reputația internațională a țării noastre”.
Exemple de supraveghere
Potrivit documentelor furnizate de CNSAS, un jurnalist francez care intra în țară cu viză de turist era privit ca fiind „interesat de colectarea de date și imagini ce ar putea fi folosite în propaganda antiromânească de la nivel extern”.
Ofițerii securiștii impuneau ca la părăsirea țării să se efectueze un control riguros asupra bagajelor și să se procedeze, în secret, la distrugerea filmelor și înregistrărilor magnetice, precum și la reținerea eventualelor documente cu caracter critic.
Un alt document relatează cum un reporter de la Radio France Internaționale, cazat la hotelul „Turist” din Galați în noaptea de 29 spre 30 ianuarie 1983, a reușit să evite monitorizarea Securității.
„Nu s-au stabilit legături, dar deoarece acesta a refuzat repetat un număr de 4-5 camere, nu i s-a putut oferi o cameră dotată cu tehnologie de interceptare. Se pare că acesta a adoptat această strategie intenționat”.
CNSAS: Vehicule dotate special
Într-o altă notă emisă de Securitate, se menționează pregătirea unei mașini „speciale” pentru un jurnalist francez care urma să viziteze România.
„Urmare ordinului șefului unității referitor la cetățeanul francez /…/, suspect de a fi jurnalist, care urmează să vină în țară la sfârșitul lunii ianuarie a.c., urmează să i se închirieze un autoturism dotat cu tehnologie de interceptare, respectiv Dacia 1300, nr. 14-B-169.
În scopul utilizării mijloacelor speciale, propun aprobarea repartizării unui autoturism din dotarea unității, care va fi condus de mr. Cămărășan Ion și un ofițer de la Serv. „T” din cadrul Direcției a III-a, pentru a asigura colectarea datelor de interes operativ”, precizează CNSAS.
