Prin adoptarea celui de‑al șaisprezecelea amendament la Constituție, a devenit incontestabil că mandatul premierului Ungariei se va reduce la opt ani. Iniţiativa, emisă şi aprobată de Partidul Tisza, are efect retroactiv, deoarece perioada de opt ani este calculată începând cu anul 1990. Astfel, se blochează în mod evident posibilitatea ca Viktor Orbán să redevină prim‑ministru în viitor, conform informaţiilor furnizate de presa din Budapesta.
În ședinţa de luni a Adunării Naționale, parlamentarii Tisza au votat al șaisprezecelea amendament la Constituție, care nu doar că limitează mandatul premierului la opt ani, ci reglementează şi administrarea activelor de interes public şi stabileşte premisele desființării Oficiului pentru Protecţia Suveranităţii.
Propunerea, depusă de Márton Melléthei‑Barna – cumnat al lui Péter Magyar și candidat respins la funcţia de ministru al Justiţiei – şi de István Hantosi din Tiszás, a generat numeroase controverse, deoarece restricţionează mandatele premierului cu efect retroactiv şi într‑un mod specific.
Conform explicaţiilor susţinatorilor, perioada de opt ani trebuie calculată luând în considerare mandatul de prim‑ministru deţinut la sau după data de 2 mai 1990, fapt care ar împiedica în mod clar revenirea lui Viktor Orbán în funcţia de prim‑ministru.
„Legea Orban tocmai a fost votată. A fost cel mai urât” – cu aceste cuvinte scurte, Viktor Orbán a reacţionat la propunerea guvernului Tisza de modificare a Constituţiei, menită să limiteze mandatul premierului la două mandate. Liderul Fidesz a distribuit pe profilul său de reţele sociale un fragment dintr‑un interviu acordat publicaţiei Index.
Implementarea unei legislaţii personalizate cu efect retroactiv constituie un punct de slăbire unic în domeniul constituţional şi legislativ de după schimbarea regimului.
În timp ce Zoltán Lomnici Jr. a apreciat că propunerea reprezintă o intervenție personalizată, retroactivă, deschisă, în ordinea constituţională maghiară, menită să exclusă politic un fost prim‑ministru.
Practică Curţii Constituţionale respinge categoric legiferarea personalizată. Într‑un stat de drept, legile trebuie să fie generale și abstracte, nu să devină arme împotriva unor indivizi specifici, a subliniat el.
