Războiul din Ucraina este un dezastru pentru Rusia. Armata rusă a rămas blocată pe linia frontului, în timp ce soldații continuă să moară pe câmpul de luptă. Putin nu are nicio cale de ieșire, alta decât recunoașterea unei înfrângeri.
El poate ascunde gravitatea situației și suferința provocată de război față de rușii de rând, dar nu le poate oferi nicio altă promisiune politică coerentă în afară de putinism fără sfârșit. Încetul cu încetul, Rusia începe să piardă războiul.
Războaiele lungi necesită eforturi integrate. Obiectivele militare necesită abilitate diplomatică și putere economică, ce la rândul lor depind de voința politică. Rusia are probleme în toate aceste domenii. Dacă războiul ar fi mers bine sau dacă ar fi fost un război clar defensiv, diplomația putea fi dată la o parte, incertitudinea și problemele economice puteau fi suportabile, iar nemulțumirea poporului putea fi ignorată pentru moment.
În această situație s-a aflat Uniunea Sovietică în Al Doilea Război Mondial. Cu războiul său uriaș contra Ucrainei, Putin se află într-o postură aproape complet opusă. El nu poate decât să amâne consecințele inevitabile ale acțiunilor sale. Rusia întâmpină două dileme militare serioase. Prima este incapacitatea armatei ruse de a avansa pe câmpul de luptă.
Tehnic vorbind, Rusia este în avantaj întrucât reușește să cucerească câțiva kilometri pătrați în fiecare săptămână, dar acest avantaj nu rezolvă nimic. Timp de luni de zile, deja, Rusia a încercat și nu a reușit să cucerească orașul ucrainean Pokrovsk. Acest eșec a venit la pachet cu pierderi uriașe: aproximativ 790.000 de soldați ruși au fost uciși sau răniți de la începutul războiului sau aproape 1 milion, potrivit cifrelor oferite de oficialii de la Kiev – alți 48.000 sunt declarați dispăruți.
100.000 de victime s-au înregistrat doar anul acesta. Până la finalul anului 2025, pierderile umane ale armatei ruse ar putea ajunge la 1 milion de morți și răniți, iar situația strategică nu va fi mai bună decât cea din 2022. Teritoriile pe care Rusia le controlează în Ucraina nu aduc niciun beneficiu material, o bună parte dintre ele fiind practic zone de război.
Cealaltă dilemă militară a Rusiei este Ucraina. Când Rusia nu a reușit să copleșească țara invadată în primele zile ale războiului și să rupă teritoriul Ucrainei în două, Putin a avut de ales între un război limitat și un război împotriva civililor ucraineni.
Putin a ales războiul contra civililor pentru ca decizia sa să nu fie interpretată ca o recunoaștere a eșecului armatei ruse și pentru a forța Ucraina să capituleze. Și această decizie s-a întors împotriva Rusiei. Brutalitatea ocupației ruse și atacurile fără oprire asupra civililor i-au convins pe cei mai mulți ucraineni că trebuie să lupte până la capăt. Moscova nu a găsit calea potrivită nici pentru separarea Europei de Ucraina.
Diplomația rusă nu poate obține un Occident prietenos sau neutru față de Rusia, iar Putin nu le permite diplomaților ruși să accepte compromisuri în negocierile care ar putea salva Rusia de coșmarul unui trai în vremuri de război, pe care liderul de la Kremlin l-a dezlănțuit asupra cetățenilor țării sale.
Obsesia lui Putin de a nu pierde războiul din Ucraina a lovit puternic economia rusă. Prețurile tot mai mici la energie și problemele economice ale Chinei ar putea distruge bugetul de stat al Rusiei care depinde mult de exportul de petrol și gaze. Singurul lucru mai periculos pentru un lider politic decât un război de agresiune este un război de agresiune care merge prost.
Adevărata putere politică în Rusia este concentrată în mâinile lui Putin. Dar poziția sa de dictator poate deveni și o vulnerabilitate, atâta timp cât războiul din Ucraina nu îi aduce decât pierderi.
Poate acesta este și motivul pentru care Putin a început, după mulți ani de tăcere pe acest subiect, să vorbească despre un succesor. După cum probabil că a realizat și Putin, el și-a mizat întreaga carieră politică pe un război absurd pe care nu îl poate câștiga.
