Războiul din Iran începe să producă efecte în lanț în regiunea Mediteranei, iar impactul este deja resimțit la nivel economic, energetic și social. Un oficial de rang înalt avertizează că, deși există „câștigători și perdanți”, bilanțul este negativ pentru întreaga zonă, cu riscuri reale pentru investiții, turism și stabilitatea regională.
Joan Borrell: „În Mediterana există câștigători și perdanți, dar bilanțul este negativ”
Mediterranean este și ea afectată de conflictul iranian, un hazard care intensifică fragilitatea din zonă. Acesta este mesajul transmis de Joan Borrell, secretar adjunct al Uniunii pentru Mediterana (UpM), o instituție ce susţine cooperarea și dialogul regional.
Într-un interviu pentru ziarul spaniol LA RAZÓN, preluat de Rador Radio România, Borrell – responsabil pentru Stabilitate și Reziliență – analizează implicațiile energetice ale războiului și dificultățile pe care le întâmpină statele mediteraneene.
Reporter: Cum afectează războiul împotriva Iranului Marea Mediterană?
Joan Borrell: Repercusiunile asupra sectorului energetic și a transporturilor maritime sunt atât de grave încât au ramificații globale. Pentru Asia, prioritatea este energia; pentru Africa, îngrășămintele.
În Mediterana, perturbările sunt, de asemenea, ample, dar nu se resimt uniform. Principalul impact este asupra percepţiei riscului – când riscul crește, cresc primele de asigurare, scad investițiile, scade turismul și scade încrederea în investițiile străine directe. Această presiune lovește în special Mediterana de Est și Orientul Mijlociu, în state precum Cipru, Israel și Iordania.
Există câștigători și pierderași, dar, în ansamblu, rezultatul este negativ pentru întreaga regiune, deoarece creşterea economică va fi afectată în toate statele.
World Bank și FMI proiectează o reducere a ritmului de creștere, iar această scădere, combinată cu volatilitatea financiară, inflația în creștere și perturbarea fluxurilor comerciale, va crea un scenariu economic mai dificil.
Criza agravează vulnerabilitățile deja existente.
Reporter: Care sunt principalele provocări cu care se confruntă regiunea?
Joan Borrell: Mediterana se confruntă cu o criză serioasă de dezechilibru nord‑sud – atât economic, cât și demografic.
Aceste dezechilibre se transformă în presiune migratorie, iar singura soluție este dezvoltarea economică în sud.
Criza alimentară, schimbările climatice, criza economică și șomajul amplifică forța de migrație pe care o cunoaștem. Un al treilea factor este Uniunea pentru Mediterana.
Suntem o organizație care promovează cooperarea între statele din nord, sud și estul Mediteranei. Există țări aflate în conflict deschis – cum ar fi Israel și Liban – sau state cu relații diplomatice tensionate.
Misiunea noastră este să facilităm dialoguri tehnice chiar și în contexte în care relațiile bilaterale sunt slabe. Războiul complice aceste eforturi și produce crize care ne îngreunează activitatea.
Reporter: În contextul internațional actual, marcat de tensiuni regionale sporite, credeți că guvernele și statele percep acum Mediterana ca un spațiu mai puțin sigur?
Joan Borrell: Da, în ultimii doi ani – și mai ales odată cu escaladarea conflictului cu Iranul – regiunea se află într-o fază dificilă. Totuși, susținem o abordare cooperativă care să permită progresul, pentru că Mediterana rămâne un spațiu de comerț, interdependență și mobilitate. Pentru a gestiona aceste aspecte, trebuie să fie un spațiu de cooperare.
Se înrădăcinează agravarea conflictului arabo‑israelian, prezența Iranului în zonă și alte crize preexistente, cum ar fi schimbările climatice, presiunea demografică, provocările economice și deficitul de apă.
Însă majoritatea sunt conștiente că aceste probleme sunt de natură regională, iar o singură țară nu le poate rezolva singură.
Reporter: Ce tendințe observați în sectorul energetic după începerea războiului?
Joan Borrell: Impactul energetic variază în funcție de profilul fiecărui stat – producători, importatori, cu sisteme de energie regenerabilă solide sau cu rețele bine interconectate. Ce observ este că, odată cu conflictul iranian, discuțiile nu mai sunt doar despre securitate, ci și despre energie.
Se înregistrează o schimbare în sectorul energetic, deși nu este încă complet consolidată. Insecuritatea energetică și creșterea consumului de hidrocarburi susțin argumentele pentru accelerarea tranziției către energia regenerabilă.
Aceste argumente spun că trebuie intensificate eforturile în domeniul energiei verzi, deoarece, în ciuda costurilor și provocărilor de sustenabilitate, merită. Există o tendință generală în țările europene de a afirma: „Această situație ne va împinge să avansăm mai repede în energia regenerabilă”. Totuși, chiar și cu un avans rapid, hidrocarburile vor rămâne indispensabile în mixul energetic pentru mulți ani.
Nu anticipez un mix energetic complet lipsit de hidrocarburi în următorii 20 de ani în vreo țară; partea de hidrocarburi va scădea, dar va rămâne semnificativă.
Acest lucru se datorează faptului că energiile regenerabile nu pot fi stocate pe scară largă. Prin urmare, singura cale de a susține sursele regenerabile este creșterea interconectării între state, ceea ce necesită voință politică.
Reporter: În ce domenii este cea mai ușoară cooperare între țările mediteraneene?
Joan Borrell: În domeniul schimbărilor climatice, toți înțeleg că fie trecem împreună peste această provocare, fie cădem cu toții. În mod similar, problema apei este una la care toți recunosc importanța esențială.
Există soluții tehnologice disponibile și ar trebui să colaborăm, deoarece acestea pot îmbunătăţi viaţa și agricultura în statele în curs de dezvoltare.
În sectorul energetic, deși există obstacole, trebuie să recunoaștem potenţialul uriaș al sudului în generarea de energie regenerabilă.
În ceea ce privește cooperarea universitară, programul Erasmus a adus beneficii semnificative pentru europeni și nu există motiv să nu se creeze iniţiative similare care să permită schimburi de cunoştinţe între statele dezvoltate și cele în curs de dezvoltare.
„]]]}}]]]]}}]]
