Liderul mișcării Houthi din Yemen, Abdul Malik al-Houthi, a schimbat semnificativ tonul său, sugerând joi că organizația sa ar putea intra în conflictul dintre Iran, pe de o parte, și Statele Unite și Israel, pe de alta. El a declarat că luptătorii săi sunt „gata pentru acțiune” și că vor interveni „oricând, dacă situația o va cere”, potrivit aawsat.com.
În cadrul discursurilor zilnice din perioada Ramadanului, al-Houthi și-a exprimat sprijinul pentru Iran și a anunțat pregătirea grupelor sale pentru o posibilă escaladare militară. Confruntarea a fost descrisă de el ca fiind „o luptă pentru toată națiunea musulmană”.
Al-Houthi a lăudat, de asemenea, „operațiunile puternice” desfășurate de Hezbollah din Liban și a afirmat că facțiunile irakiene afiliate Iranului își continuă acțiunile.
El a invitat adeptul săi să organizeze mici de masă vineri în Sanaa și în alte regiuni controlate de grup.
Aceste declarații au venit după o perioadă de relativa înțepeneală a Houthi după izbucnirea războiului pe 28 februarie, o pauză pe care analiștii o consideră rezultatul unor calcule politice și militare complexe legate de riscurile unei implicate directe într-un conflict regional mai amplu.
Arsenalul de rachete
În ultima decadă, Houthi s-a transformat dintr-o mișcare de insurgență locală într-o forță militară în posesia unor arme relativ avansate, devenind unul dintre cei mai importanți proxy-uri regionali ai Iranului.
Think-tank-uri militare estimează că grupul deține o gamă variată de rachete balistice și de croazieră; unele dezvoltate în țară pe baza modelelor iraniene, cu asistența tehnică a experților din Iran și a Hezbollah.
Printre acestea se numără rachete cu rază lungă, precum „Toufan”, cu o rază estimată între 1.350 și 1.950 km, precum și mai multe variante ale rachetelor de croazieră „Palestine”, care pot ajunge la aproximativ 2.000 km.
Sistemele cu rază medie și scurtă includ rachetele „Burkan”, derivate din familiile iraniene Shahab și Qiam, cu raze de până la 1.200 km, precum și rachetele cu rază scurtă „Badr”.
Houthi au proiectat, de asemenea, rachete antinavale, precum „Asef” și „Tankil”, care sunt versiuni modificate ale rachetelor iraniene echipate cu capete de lovitură grele, oferindu-le abilitatea de a viza navele în Marea Roșie și Golful Aden în timpul implicării lor în conflictul din Gaza.
Războiul cu drone
Aeronavele fără pilot sunt un element central al strategiei militare Houthi, în principal datorită costului lor mai mic față de rachetele balistice și a impactului economic și psihologic semnificativ pe care îl pot genera.
Printre sistemele cele mai cunoscute se numără dronele „Samad” în diverse versiuni, în special drona de tip „loitering” Samad-3, cu o rază estimată între 1.500 și 1.800 km. Unele iterații îmbunătățite pot călători distanțe și mai mari. Modelele mai noi, precum Samad-4, sunt capabile să transporte muniție ghidată.
Grupul operează, de asemenea, drone de tip „Waed”, care sunt foarte similare cu modelul iranian Shahed-136 și au o rază estimată între 2.000 și 2.500 km. Dronele cu rază scurtă „Qasef-2K” sunt utilizate pe scară largă în misiuni tactice.
Experții militari susțin că eficacitatea acestor drone constă nu doar în distrugerea pe care o pot cauza, ci și în capacitatea de a submina apărarea antiaeriană și de a afecta economia prin atacarea navelor sau a infrastructurii critique la un cost relativ scăzut.
Capacități navale
Capacitățile navale ale Houthi s-au îmbunătățit substanțial în ultimii doi ani, grupul introducând noi tehnologii, inclusiv ambarcațiuni autonome și mine marine avansate, cu sprijinul experților iranieni.
Aceste capacități includ ambarcațiuni fără pilot încărcate cu explozivi, precum nava „Toufan”, o ambarcațiune de mare viteză controlată de la distanță, proiectată pentru a lovi alte nave.
Grupul a dezvoltat, de asemenea, vehicule submersibile fără pilot care pot ataca navele de sub apă pentru a evita sistemele de detectare de suprafață.
Houthi dețin mai multe tipuri de mine marine plasate pe rutele comerciale, reprezentând o amenințare continuă pentru navigația internațională în Marea Roșie.
Potrivit estimărilor militare, grupul se bazează pe lansatoare mobile ascunse într-o rețea extinsă de tunele și peșteri din nordul și vestul Yemenului.
În plus, Houthi dețin un stoc mare de arme convenționale pentru uz intern, având peste 300.000 de recruți în rândurile lor, alături de luptători tribali înarmați loiali grupului.
Multe dintre resursele zonelor sub controlul lor au fost direcționate spre recrutare și mobilizare în ultimii ani.
Președintele Consiliului Prezidențial de Conducere al Yemenului, Rashad al-Alimi, a descris grupul ca fiind „înarmat până în dinți” cu arme iraniene interzise la nivel internațional, spunând că s-a transformat dintr-o insurgență locală într-o „organizație teroristă transfrontalieră” cu un arsenal sofisticat.
Observatorii avertizează că orice decizie a Houthi de a se implica direct în războiul regional ar putea deschide un nou front în Marea Roșie, complicând și mai mult peisajul de securitate de-a lungul unuia dintre cele mai critice coridoare maritime globale.
