Conform cercetării publicate miercuri în jurnalul Cell, noile perspective asupra funcțiilor inimii ar putea genera modalități inovatoare de combatere a afecțiunilor cardiovasculare.
Rețeaua neuronală proprie inimii este compusă din un număr de neuroni situați în grăsimea din jurul organului. Aceștia asigură comunicarea atât în interiorul acestui sistem, cât și către creier, reprezentând etapa finală în reglarea activității de pompare a inimii.
Prin intermediul utilizării șoarecilor cu modificări genetice, echipa de cercetători a pus în evidență existența a două tipuri diferite de neuroni cardiaci.
Prima categorie, identificată sub denumirea Npy+, servește ca un mecanism de reglare prin ralentire. Experimentele au arătat că activarea acestor neuroni duce la scăderea frecvenței cardiace la șoareci. Pe de altă parte, absența lor a condus la insușire cardiacă și deccesul subiectelor, confirmând rolul vital pe care aceștia îl au în menținerea sănătății inimii.
Neuroni cu rol de protecție împotriva stresului cardiac
Al doilea grup, denumit Ddah1+, a reprezentat o surpriză pentru echipa de cercetare, deoarece, la început, atât activarea, cât și eliminarea acestora nu părea să aibă impact asupra organismului.
Această observație neașteptată a fost observată accidental, în momentul în care se monitoriza presiunea arterială la un șoarece care nu mai avea acești neuroni, animalul decedând în timpul testului.
Studii efectuate ulterior au demonstrat că aproximativ 66% dintre șoarecii fără neuroni Ddah1+ au pierit în condiții de stres, spre deosebire de grupul de control care a rămas în viață. Invers, stimularea acestor celule a îmbunătățit considerabil ratele de supraviețuire.
Perspective terapeutice pentru patologiile inimii
Expertii susțin că această descoperire redefinește percepția asupra interacțiunii dintre creier și inimă. În trecut, se presupunea că neuroni inimii sunt simple intermediari ai mesajelor creierului, însă studiul demonstrează că aceștia dețin funcții complexe și pot interveni activ în protejarea organului.
Deși cercetarea a fost efectuată pe modele murine, oamenii de știință au observat aceleași indicatori genetici în celulele nervoase ale inimii umane, ceea ce indică probabilitatea existenței unor mecanisme analoge la specia umană.
Cercetătorii estimează că decodificarea acestui sistem nervos cardiac poate facilita crearea unor terapii mai specifice pentru probleme precum insuficiența cardiacă, infarctul miocardic sau arritmiile. În plus, aceste date ar putea ajuta la optimizarea procedurilor de ablație cardiacă și la descoperirea unor metode noi de tratament prin stimulare nervoasă cardiacă.
