În ultimii ani, rețelele de transport care străbat Rusia, Belarus și Ucraina au fost afectate, direct sau indirect, de conflict, iar întreruperile de livrare au exercitat presiune asupra țărilor europene dependente de aceste rute.
Conducta Drujba, una dintre principalele căi pentru exportul de petrol rusesc către Europa, ilustrează perfect această vulnerabilitate.
Coridorul Trans‑Caspic
În acest context, există o alternativă: Coridorul Trans‑Caspic, folosit pentru transportul de mărfuri, materii prime și energie între Asia Centrală și Europa.
Acest coridor leagă Asia Centrală de Europa printr-un traseu alternativ la rutele tradiționale din nord. Practic, fluxurile de mărfuri, energie și materii prime pornesc din Asia Centrală, în special din Kazahstan, traversează Marea Caspică spre Azerbaidjan, continuă prin Georgia și ajung la Marea Neagră, de unde sunt distribuite în Europa prin România, Bulgaria și Turcia.
Este o rută multimodală – feroviară, maritimă și rutieră – care ocolește complet Rusia și Belarus și reduce dependenţa de Ucraina, afectată de război.
Coridorul asigură o mai mare predictibilitate pentru lanțurile de aprovizionare în contextul în care rutele tradiționale sunt perturbate de tensiuni geopolitice și, în același timp, permite accesul la resurse energetice din Asia Centrală, contribuind la diversificarea surselor de aprovizionare ale Europei și la creșterea fluxurilor de țiței și materii prime din zona caspică către UE.
Interesul pentru consolidarea Coridorului Trans‑Caspic este în creștere, inclusiv la nivel internațional, prin proiecte de infrastructură și inițiative susținute de instituții financiare globale, cum ar fi Banca Mondială.
Kazahstanul, principalul furnizor de petrol al României
Pentru România, importanța coridorului este directă.
Datele INS arată că anul trecut România a consumat 11,4 milioane de tone de petrol, dintre care 8,9 milioane au fost importate. Aproximativ 5,5 milioane de tone dintre importuri au provenit din Kazahstan, pentru care s-au plătit circa 2,5 miliarde de euro. Astfel, Kazahstanul este principalul furnizor de țiței al României.
Pe pozițiile următoare se află Azerbaidjanul și Libia.
Pe lângă petrol, Kazahstanul este unul dintre cei mai mari producători mondiali de uraniu, o resursă crucială pentru sectorul nuclear. Pentru România, aceasta este importantă în contextul funcționării centralei de la Cernavodă, care furnizează o parte semnificativă din energia electrică a țării.
Infrastructura existentă
Un punct central în relația economică dintre România și Kazahstan este Rompetrol.
Rompetrol este brandul principal al grupului KMG International, deținut de compania națională kazahă KazMunayGas, și reprezintă unul dintre actorii cheie din industria petrolieră a regiunii Mării Negre.
Un rol esențial îl are rafinăria Petromidia, cea mai mare din România și una dintre cele mai moderne din zona Mării Negre, cu o capacitate de peste 5 milioane de tone pe an, amplasată strategic la Marea Neagră, facilitând aprovizionarea cu țiței și exportul rapid al produselor finite.
Competiție la Marea Neagră
România nu este singurul punct de intrare în Europa pe acest culoar și concurează direct cu Bulgaria și Turcia pentru atragerea fluxurilor de mărfuri și energie din Asia Centrală.
Turcia dispune de o infrastructură logistică bine dezvoltată și de o poziție strategică la strâmtori, permițându-i să controleze o parte importantă a traficului maritim dintre Marea Neagră și Mediterană, în timp ce Bulgaria se bazează pe proximitatea față de piețele din sud‑estul Europei.
România beneficiază de Portul Constanța, cel mai mare port de la Marea Neagră, însă capacitatea de a capta aceste fluxuri va depinde de modernizarea infrastructurii și de ritmul de execuție a proiectelor, în condițiile în care competiția pe acest culoar se intensifică.
