Curtea de Apel București (CAB) a reacționat public după criticile apărute în spațiul public privind termenele foarte scurte acordate unor dosare de contencios administrativ înregistrate în perioada sărbătorilor, inclusiv dosarul în care este contestată numirea lui Dacian Dragoș ca judecător la CCR.
CAB susține că instanța nu a „ales” discreționar rapiditatea, ci a aplicat proceduri urgente impuse de lege. Într-o informare publică, CAB afirmă că „fixarea unor termene scurte de judecată nu a reprezentat o opţiune discreţionară, ci o obligaţie legală, impusă de natura cauzelor şi de termenele imperative stabilite de lege”.
Instanța explică că există categorii de cauze în care legiuitorul a stabilit expres soluționarea „de urgență și cu precădere”. Printre aceste cauze urgente se numără și cererile de suspendare întemeiate pe art. 14 din Legea 554/2004, unde „cererile de suspendare (…) se judecă de urgenţă şi cu precădere, cu termene apropiate, stabilite în considerarea efectelor imediate ale actului administrativ contestat”.
CAB subliniază că, în dosarele de suspendare a actelor administrative, termenele „au fost fixate între 5–10 zile” și sunt „justificate de efectele imediate ale actului administrativ și de caracterul «de urgență și cu precădere» prevăzut expres de art. 14”.
Pe final, instanța precizează că, în săptămâna 5–9 ianuarie 2026, „cu zilele de 6 şi 7 ianuarie libere, au fost acordate termene pentru 7 astfel de dosare apreciate ca urgente” și reamintește că „judecătorii sunt independenţi şi îşi exercită atribuţiile exclusiv în temeiul legii”.
Contextul acestor declarații este reprezentat de apariția în presă a informațiilor despre un dosar în care se cere suspendarea decretului prezidențial de numire a lui Dacian-Cosmin Dragoș ca judecător al Curții Constituționale. Cererea a fost înregistrată la final de decembrie și a primit termen la început de ianuarie.
Miza juridică este oprirea temporară a efectelor Decretului nr. 774 din 8 iulie 2025, prin care Dragoș a fost numit judecător CCR pentru un mandat de 9 ani. Avocata Silvia Uscov susține că numirea ar încălca cerința constituțională a vechimii de minimum 18 ani „în activitatea juridică sau în învățământul juridic superior”, afirmând că Dragoș „a predat la o Facultate de Drept doar aproximativ 3 ani și jumătate”, iar restul carierei didactice ar fi fost în afara „învățământului juridic superior” în sensul strict al Constituției.
Cerința invocată în litigiu este prevăzută explicit de Constituție și reluată în prezentările instituționale ale CCR: judecătorii Curții trebuie să aibă „pregătire juridică superioară, înaltă competenţă profesională şi o vechime de cel puţin 18 ani în activitatea juridică sau în învăţământul juridic superior”.
Dezbaterea privind profilul lui Dragoș nu este nouă. Încă din iulie 2025, G4Media relata că „juriști consultați” ridicau semne de întrebare tocmai pentru că activitatea didactică principală s-ar fi desfășurat la o facultate de științe politice/administrație publică, nu la o facultate de drept, ceea ce ar face discutabilă încadrarea în noțiunea de „învățământ juridic superior” folosită de Constituție.
Dacă CAB ar admite cererea de suspendare, efectul ar fi, în principiu, înghețarea temporară a efectelor decretului – adică o măsură provizorie, tipică procedurii de la art. 14 din Legea 554/2004, care se acordă „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente”.
În plan instituțional, o astfel de decizie ar alimenta o criză de legitimitate. Un judecător deja instalat ar fi scos, fie și temporar, din circuit, iar orice act jurisdicțional la care ar participa în perioada de incertitudine ar rămâne sub presiunea unor contestări și a unei neîncrederi publice sporite.
