Cercetări recente sugerează că usturoiul, un ingredient natural, cunoscut mai ales din bucătărie, ar putea avea un rol important în igiena orală. Datele analizate indică faptul că apa de gură pe bază de extract de usturoi poate reduce bacteriile dăunătoare din cavitatea bucală la un nivel similar cu cel al produselor considerate în prezent standardul de îngrijire, cu unele diferențe privind reacțiile neplăcute resimțite de utilizatori.
O analiză realizată de o echipă de cercetători de la Universitatea din Sharjah, Emiratele Arabe Unite, a reunit rezultatele a cinci studii anterioare efectuate pe voluntari. Aceste studii au comparat capacitatea extractului de usturoi de a distruge bacteriile orale cu cea a clorhexidinei, ingredientul de referință folosit frecvent în apele de gură antiseptice.
Concluzia generală a analizei arată că apa de gură pe bază de extract de usturoi a avut o eficiență comparabilă cu cea a produselor care conțin clorhexidină în reducerea bacteriilor din cavitatea bucală. Efectul a fost observat în special asupra Mutans Streptococci, bacteriile implicate în principal în apariția cariilor dentare.
Autorii subliniază că, deși clorhexidina este utilizată pe scară largă ca standard de îngrijire în igiena orală, administrarea sa este asociată atât cu reacții adverse, cât și cu preocupări legate de apariția rezistenței antimicrobiene. În acest context, extractul de usturoi ar putea reprezenta o potențială alternativă, mai ales atunci când este utilizat în concentrații mai mari.
Analiza a arătat că nivelul de concentrație este important. În studiile evaluate, o soluție cu 0,2% clorhexidină a fost mai eficientă decât o soluție cu 2,5% extract de usturoi în reducerea streptococilor mutans din salivă. Atunci când concentrația de usturoi a fost crescută la 3%, efectul a depășit însă rezultatele obținute cu clorhexidină.
Rezultatele nu sunt lipsite de limitări. Apa de gură cu usturoi a fost asociată cu efecte neplăcute, precum gustul puternic, respirația urât mirositoare și o senzație accentuată de arsură sau iuțeală în cavitatea bucală. Deși aceste reacții sunt considerate mai ușoare decât unele efecte cunoscute ale clorhexidinei, cum ar fi colorarea dinților, ele pot influența dorința utilizatorilor de a folosi constant un astfel de produs.
În ceea ce privește clorhexidina, cercetătorii amintesc date mai vechi care sugerează că expunerea prelungită sau la doze mici poate favoriza apariția rezistenței antimicrobiene și a rezistenței încrucișate la antibiotice. Aceste îngrijorări au determinat intensificarea căutărilor pentru soluții alternative care să ofere o eficiență similară, dar cu un profil mai favorabil de utilizare.
Usturoiul este folosit de mii de ani ca remediu natural, iar proprietățile sale au fost recunoscute de civilizații precum cele din Roma antică, Egipt și China. Efectele sale sunt atribuite în principal alicinei, un compus care se formează atunci când usturoiul este tăiat sau zdrobit și care inhibă dezvoltarea bacteriilor, având totodată un impact asupra stresului celular și un miros caracteristic.
Autorii analizei subliniază că rezultatele trebuie confirmate prin studii clinice mai ample, cu un număr mai mare de participanți și cu perioade de urmărire mai lungi, înainte ca extractul de usturoi să poată fi luat în calcul pe scară largă în practica de zi cu zi.
Studiul a fost publicat în Journal of Herbal Medicine.
