O echipă de astronomi din Australia a făcut o descoperire în premieră mondială care ar putea fi primul pas în construirea unei imagini mai complete asupra modului în care s-a format galaxia noastră, Calea Lactee.
Descoperirea face parte din Legacy Survey of Space and Time (LSST), un program de 10 ani care are ca scop scanarea întregii părți sudice a bolții cerești la fiecare câteva nopți, potrivit unui comunicat publicat de Universitatea Națională Australiană (ANU).
LSST va realiza „un film extraordinar al Universului”, a declarat autorul principal al studiului, Giacomo Cordoni, cercetător la ANU.
Studiul, realizat de Observatorul Vera C. Rubin din Chile, le va permite astronomilor să urmărească miliarde de stele și galaxii pe măsură ce acestea se schimbă în timp. Acesta este conceput pentru a dezvălui istoria roiurilor stelare, a galaxiilor și a Căii Lactee.
„Unul dintre obiectele pe care le studiem sunt roiurile globulare, unele dintre cele mai vechi și mai aglomerate sisteme stelare din Univers. Fiecare dintre ele conține sute de mii de stele înghesuite într-un spațiu relativ mic, ceea ce le face să fie laboratoare naturale pentru studierea modului în care stelele evoluează și interacționează”, a spus Giacomo Cordoni.
„Calea Lactee conține peste 150 de astfel de roiuri, inclusiv spectaculosul 47 Tucanae, care este vizibil cu ochiul liber din emisfera sudică și este adesea folosit ca punct de referință pentru modelele de evoluție a roiurilor”, a adăugat Giacomo Cordoni.
În cadrul acestor roiuri, stelele binare joacă un rol cheie, deoarece schimbă energie cu vecinii lor, influențează supraviețuirea unui roi timp de miliarde de ani și pot da naștere unor obiecte cerești exotice, cum ar fi stelele albastre luminoase, cunoscute sub numele de „blue stragglers”.
Folosind primul set de date publice al Observatorului Rubin, astronomii de la ANU au detectat pentru prima dată stele binare în regiunile exterioare ale roiului globular 47 Tucanae.
Ei au descoperit că frecvența stelelor binare de la periferia roiului este de aproximativ trei ori mai mare decât în regiunile sale centrale și dense.
