O judecătoare de la Curtea de Apel București, participantă la un seminar de formare profesională pe tema evaziunii fiscale, a contestat modul în care colega sa Raluca Moroșanu a descris acel curs într-un interviu difuzat de Recorder, susținând că relatările acesteia nu corespund cu ceea ce s-ar fi discutat, în fapt, la CAB.
Magistrata arată că a urmărit interviul și că, deși nu obișnuiește să intervină în discuțiile din grup, „de data aceasta îmi este imposibil să rămân tăcută”, motivând că a participat la seminarul invocat public și că a fost „stupefiată să aud ceea ce s-ar fi explicat la acel seminar”.
În postare, judecătoarea confirmă doar reperele generale: „au fost două zile de seminar desfășurate la Curtea de Apel București”, cu tema evaziunii fiscale, „la care speaker a fost doamna profesor Oana Bugnar”, adăugând că „cam aici se opresc aspectele factuale pe care le-am perceput la fel ca doamna Moroșanu”.
Pe fond, judecătoarea susține că seminarul nu ar fi transmis mesaje privind soluții prestabilite în dosare și respinge explicit ideea că participanților li s-ar fi indicat să pronunțe achitări sau să considere condamnarea o opțiune marginală: „Pe parcursul celor două zile, nu ni s-a spus niciodată că soluțiile dorite sunt de achitare, nici că o condamnare ar trebui să intervină doar ca ultim resort.”
Ea descrie întâlnirea ca una „tehnică, aplicată, centrată pe practica judiciară și pe interpretarea legii”, „fără nicio sugestie privind soluțiile care ar trebui pronunțate”, poziționând astfel dezbaterea în registrul de practică și interpretare juridică, nu de „direcționare” a completelor.
În ceea ce privește implicarea conducerii CAB în discuții, magistrata notează că „atât doamna Arsenie, cât și mulți alți colegi au dezbătut practica judiciară”, dar afirmă că, din perspectiva sa, nu a existat vreo indicație că „soluțiile trebuie să fie de achitare” ori că „nu mai există infracțiunea de evaziune fiscală”.
Judecătoarea evită să transforme intervenția într-un atac personal și își delimitează strict afirmațiile la ce spune că a perceput direct: „Nu doresc să contest ceea ce spune doamna judecător Moroșanu. Probabil fiecare a perceput lucrurile prin propria experiență.” În același timp, subliniază că relatarea sa „nu seamănă cu expunerea doamnei Moroșanu”.
„Totuși, ceea ce scriu nu este un mesaj de apărare sau acuzare a cuiva, ci o expunere bazată pe experiența mea directă”, arată ea, explicând că situația ar demonstra că „uneori, două persoane care ascultă același lucru pot ‘auzi’ ceva total diferit”.
Pe restul acuzațiilor vehiculate în spațiul public, magistrata afirmă că nu își poate asuma poziții ferme: „Cu privire la alte aspecte, câtă vreme nu le-am perceput în mod direct, nu pot nici să le afirm, nici să le infirm”, dar adaugă că este conștientă că orice voce disonantă va fi suspectată că „au sunat telefoanele”.
În final, magistrata afirmă că își asumă costul de credibilitate al anonimatului, dar promite că își va dezvălui identitatea când discuția va redeveni una liberă: „în momentul în care acest grup va redeveni un spațiu în care să discutăm liber, îmi voi asuma identitatea.”
