https://www.stiripesurse.ro/media/images/202601/mercosur_Uexma.webp
Acest deal dintre cele două blocuri care elimină tarife vamale de aproximativ 4 miliarde de euro, adică fix zero la nivelul economiei europene, a reprezentat prioritatea zero a Ursulei în misiunea ei de a demonstra că Uniunea Europeană nu este încă o relicvă bună de expus în muzeu.
Pe ultima sută de metri a reușit să formeze o majoritate pentru acest acord prin sprijinul Italiei, pentru ca după să calce în picioare Polonia, Ungaria sau Franța lui Macron.
Meloni a văzut exact cum bat vânturile politice și a obținut cu mare abilitate concesii de ultim moment pentru fermierii italieni, după ce a amenințat că va sprijini opoziția franceză față de acord. Cu alte cuvinte, o negociere aproape perfectă pentru cei care știu să-și joace cărțile din mână, nu este cazul României, nu vă faceți griji, pentru noi nu are cine să negocieze din simplul motiv că Bolojan nu știe limbi străine (subiect tabu pentru trotinetarii hashtagi), iar în română este greu să negociezi.
Rezultatul final?
În schimbul sprijinului Italiei, Roma a reușit să obțină garanții pentru piața agricolă și promisiuni de finanțare nouă pentru agricultură din partea Comisiei Europene – victorii pe care guvernul le poate trâmbița în fața alegătorilor de acasă. Dacă mă întrebați pe mine, toate sunt vorbe goale aruncate în vânt, mecanismul fondurilor europene reprezentând pentru mulți fermieri o cutie a Pandorei imposibil de accesat. Dar cum viața premiază pe cei mari și puternici, cel mai probabil fermierii mărunți vor fi maturati, în timp ce jucătorii importanți se vor consolida.
Acordul UE – Mercosur prevede garanții, dar ele sunt în fapt un infern birocratic
Pe lângă aceste concesii punctuale obținute de Italia pentru fermieri și Germania pentru industria auto, au fost anunțate câteva măsuri suplimentare adăugate la acord care includ „garanții” pentru sectoarele agricole sensibile, cum ar fi producția de pui, vită, ouă, citrice și zahăr.
Se vorbește și despre un prejudiciu grav, definit ca o creștere a volumului importurilor sau o scădere a prețurilor cu peste 8% față de media pe trei ani, acest lucru semnificând suspendarea tarifelor preferențiale.
Mecanismul constatării acestui prejudiciu este un infern birocratic și greu de trecut prin Parlamentul European, cu alte cuvinte puteți uita de aplicarea lui.
Dacă cineva crede că distrugerea fermierilor români sau a producătorilor de pui, două exemple alese aleator, va angrena declanșarea acestei proceduri, înseamnă că este debil mintal.
Ce ar mai putea face România în cazul acordului UE – Mercosur?
Smecherii din Europa vor începe de luni să caute deal-uri de importuri masive din America de Sud pentru a profita de cotele impuse la produse pentru accesul în piața unică.
Cei mici vor aștepta un ajutor de la Dumnezeu și vor spera că infrastructura logistică imperfectă de la nivel european nu îi va duce către faliment.
Este și cazul României, aflată la granița pieței unice, costurile logistice fiind un factor semnificativ din această perspectivă.
Ce am putea face noi dacă am fi deștepți, un exercițiu greu pe care nu-l mai practicăm de 20 de ani?
În primul rând ar trebui să lingem lista care cuprinde competențele partajate (articolul 4 din TFUE) pentru a vedea cum putem inventa niște mecanisme legislative fine de control pentru blocarea unor produse în cazul în care distrugem producătorii locali.
Este un pas inteligent pe care toate statele puternice îl vor face, dar având în vedere nivelul înțelegerii economiei a lui Bolo și ai lui, sunt extrem de sceptic.
Un comentariu de Dana Budeanu.
