Telescopul Spațial Hubble este o adevărată legendă care ne-a schimbat complet modul în care privim cerul în ultimii 30 de ani. De când a fost lansat, în 1990, acesta se rotește în jurul Pământului cu o viteză incredibilă, de peste 28.000 km/h, reușind să surprindă peste un milion de imagini și date prețioase. Deși a fost un instrument de neînlocuit, timpul său se scurge, iar misiunea sa se apropie încet de sfârșit.
Datorită „ochilor” săi extrem de preciși, Hubble a reușit să măsoare distanțe uriașe în spațiu folosind lumina unor stele îndepărtate și a exploziilor stelare. Aceste observații i-au ajutat pe cercetători să înțeleagă cât de repede se extinde Universul și au dus la o descoperire uluitoare: există o forță invizibilă, numită energie întunecată, care împinge totul în spațiu din ce în ce mai rapid.
Înainte de contribuțiile sale, vârsta Universului era estimată cu o marjă largă, între 10 și 20 de miliarde de ani. Observațiile detaliate ale cefeidelor au permis rafinarea acestei valori, ajungând la estimarea actuală de 13,8 miliarde de ani. Dincolo de aceste descoperiri fundamentale, telescopul ne-a oferit și unele dintre cele mai spectaculoase și iconice imagini ale cosmosului, imagini care au captivat imaginația publicului larg.
Cu toate acestea, destinul Hubble este pecetluit de legile fizicii. Construit pentru o durată de viață finită, telescopul nu a fost proiectat să orbiteze planeta la nesfârșit. Frecarea constantă cu straturile rarefiate ale atmosferei superioare a Pământului îl trage treptat în jos, reducându-i altitudinea. Odată ce va ajunge la o altitudine critică, nu va mai putea menține orbita și va reintra necontrolat în atmosfera terestră.
Un studiu recent analizează scenariile de încheiere a carierei impresionante a telescopului, dar și riscurile pe care o reintrare necontrolată le-ar putea reprezenta pentru Pământ. Se estimează că orbita lui Hubble va scădea lent în următorii ani, ducând la o reintrare necontrolată. Prezicerea exactă a momentului și evaluarea riscurilor potențiale pentru public sunt preocupări esențiale pentru NASA.
În cel mai optimist caz, telescopul ar putea rămâne pe orbită până în 2040. Scenariul cel mai pesimist indică o reintrare încă din 2029. Totuși, cel mai probabil scenariu sugerează anul 2033. Autorii studiului estimează că, în acest caz, cu o activitate solară medie, Hubble ar reintra în atmosfera densă a Pământului în 2033, lăsând o amprentă a resturilor cuprinsă între aproximativ 350 și 800 de kilometri de-a lungul traiectoriei la sol.
Riscul de a face victime este estimat la 1 la 330, o cifră semnificativ mai mare decât cerința NASA ca riscul pentru public să nu depășească 1 la 10.000. Cel mai grav scenariu, conform studiului, ar putea fi un impact al resturilor în Macao, unde s-ar putea înregistra între două și patru victime, având în vedere densitatea mare a populației. De asemenea, cel puțin o victimă ar fi de așteptat în cazul unui impact în Hong Kong sau Singapore.
În lumina acestor constatări, echipa de cercetare recomandă realizarea unor analize suplimentare, bazate pe predicții mai precise ale ciclurilor solare și ale condițiilor geomagnetice, precum și evaluări detaliate ale riscurilor pentru populație. Chiar și un telescop atât de emblematic și de valoros precum Hubble ar lăsa o amprentă nedorită asupra istoriei sale dacă ultimul său act ar fi să provoace victime la întoarcerea pe Pământ.
