Berlinul se îndoiește de capacitatea UE de a rezista avansului partidelor naționaliste și atacurilor administrației Trump. Acest scepticism, fără precedent în Germania, induce temerea că va fi vorba de o vulnerabilitate de durată, chiar de o marginalizare progresivă a Europei așa cum există ea astăzi.
La cincisprezece ani de la criza euro, succesul partidelor naționaliste pe Vechiul Continent, patru ani de război în Ucraina fără speranțe tangibile de încetare a focului și dificultatea celor 27 de state membre de a răspunde la atacurile repetate ale lui Donald Trump au creat, dincolo de Rin, o formă de neîncredere în capacitatea Uniunii Europene de a fi mai mult decât un spațiu economic.
Politicienii germani recunosc problema. „Există un scepticism crescând față de proiectul european”, recunoaște copreședinta Verzilor germani, Franziska Brantner. „Când îl apăr, mi se spune: Cu cine vrei să-ți construiești Europa? Giorgia Meloni este eurosceptică; Ungaria, Cehia și Slovacia sunt la fel, Emmanuel Macron nu mai are putere, iar Franța ar putea să se îndrepte spre extrema dreaptă în 2027”, arată Brantner.
„Sfârșitul UE nu mai este un tabu”, îi dă dreptate eseista Sabine Rennefanz, într-o cronică din Der Spiegel, publicată pe 8 ianuarie, în care descrie o UE la capătul puterilor, profund divizată în privința problemelor centrale precum noul imperialism al Statelor Unite și al Rusiei.
UE trebuie să fie mai integrată politic? Să aibă un lider ales prin vot direct? Să fie o federație de state-națiuni? Să aibă o armată comună? Nimeni nu se mai preocupă de aceste întrebări. Mai degrabă „președintele american dă tonul dezbaterilor în Europa”, deplânge autorul, corespondentul la Bruxelles al cotidianului din München, care se teme că UE „va pieri din cauza indiferenței”.
De fapt, niciunul dintre marile partide istorice pro-europene nu lucrează astăzi la viitorul UE. „Condițiile pentru un salt nu sunt ideale”, rezumă un ales social-democrat, recunoscând că „inclusiv partidele pro-europene se implică puțin, deoarece este puțin probabil ca acest lucru să dea rezultate pe termen scurt”.
Mulți analiști germani susțin ideea unui nucleu dur de state care doresc să coopereze în materie de securitate – pledând, de exemplu, pentru o revenire la defuncta Uniune a Europei Occidentale, imaginată de șapte state după război, în cazul în care Statele Unite s-ar retrage din NATO.
„Trebuie să recreăm o comunitate europeană de apărare, ca în 1952”, insistă și Franziska Brantner. „Dar nu la nivelul celor 27, este evident. Europa nu a avansat niciodată decât în format restrâns, cum a fost cazul la crearea euro sau a spațiului Schengen”, argumentează ea.
