Victor Alistar, purtătorul de cuvânt al Înaltei Curți de Casație și Justiție (ÎCCJ), declară că deficiențele sistemului judiciar nu au originea în cadrul instanțelor, ci în abordarea statului, marcată de subfinanțare persistentă, insuficiență de personal și reforme adoptate fără o evaluare temeinică a impactului. Într-un interviu acordat DCNews, Alistar a descris un sistem forțat la limită, în care judecătorii trebuie să facă față unei volume de muncă disproporționate, în timp ce opinia publică este orientată să considere magistrații principala cauză a întârzierilor, greșelilor și stării de blocaj.
Mesajul i se demonstrează neplăcut forțelor politice, pe care le acuză că, de lungă durată, au preferat să transforme justiția într-un țap ispășitor, în detrimentul alocării resurselor necesare pentru funcționarea normală a acesteia. Potrivit lui Alistar, durata excesivă a proceselor, absența uniformității în practică și presiunea extremă din instanțe nu sunt simple întâmplări, ci consecințele directe ale unui stat care nu a recunoscut că justiția constituie un serviciu public esențial, nu o cheltuială flexibilă.
„Cetățenii care interacționează cu justiția constată că există probleme legate de termenele excesiv lungi, de o legislație extrem de haotică, care în final este dificil de interpretat și generează soluții contrare de la o instanță la alta pentru aceeași problemă juridică. Adică, acestea sunt chestiuni de discutat. La fel ca în orice sistem”, a afirmat purtătorul de cuvânt al ÎCCJ, subliniind totuși că cauza trebuie căutată în modul în care statul a administrat și a subfinanțat acest domeniu.
Alistar: subfinanțarea și reformele recente au condus sistemul la punctul de rupere
Victor Alistar leagă în mod direct degradarea condițiilor de funcționare a justiției de politicile din ultima perioadă și de refuzul statului de a investi în resursele umane necesare pentru ca instanțele să poată gestiona volumul de activitate. El arată că aceste deficiențe au fost agravate de reforme realizate fără un dialog concret cu sistemul judiciar și fără o analiză a impactului asupra termenelor procesuale și a calității actului de justiție.
„În ceea ce privește problema duratei proceselor și a normării, acestea reprezintă o consecință directă a reformelor Bolojan și a subfinanțării sistemului. Căci dacă dorim, de exemplu, și este legit ca cetățenii să spună «este normal să mi se judece cauza într-un termen rezonabil», pentru a realiza acest lucru avem nevoie de resurse umane. Trebuie să sporim numărul de posturi atât pentru judecători, cât și pentru personal de sprijin, pentru a putea trata volumul de litigii”, a spus Alistar.
El a mai adăugat că statul nu numai că nu a asigurat un număr suficient de persoane în sistem, ci a tolerat, de asemenea, un comportament administrativ care împinge tot mai multe conflicte în fața instanțelor. „Administrația acționează prin a refuza să acorde cetățeanului dreptul pe care îl are. Și îl forță pe cetățean să se judece. «Dacă te dă instanța judecătorească, îți dau și eu». Și avem zeci de mii de litigii în domeniul pensiilor, zeci de mii de litigii în domeniul autorizațiilor și altele asemenea”, a declarat reprezentantul Instanței supreme.
Judecători asfixiați de dosare, stat absent
Una dintre ideile centrale ale intervenției lui Alistar este că judecătorii din România sunt obligați să lucreze mult peste o limită rezonabilă, iar statul este conștient de această realitate, dar refuză să o trateze cu seriozitate. Prin urmare, erorile, întârzierile și tensiunile din sistem devin aproape inevitabile, atât timp cât presiunea asupra fiecărui magistrat depășește nivelul suportabil.
„Approximativ aceasta este situația: cu 2,4 de ori mai multe dosare pe judecător decât media Uniunii Europene. Este normal să nu poată gestiona toate și este normal să apară greșeli în acest context. Iar oamenii sesizează această problemă. Cine este vinovat? De vreme ce dreptul la un proces echitabil, care include o durată rezonabilă a procedurii și o examinare atentă a tuturor cererilor, este un drept fundamental al cetățenilor. Nu este un privilegiu teoretic, astfel că statul este cel care are obligația să asigure resursele”, a spus Alistar.
Pentru a ilustra mai clar, el a folosit o analogie cu sistemul medical, menită să evidentieze absurditatea contextului în care se află instanțele. „Un medic poate, să zicem, în anumite specializări, să efectueze șase intervenții pe zi. Dacă îi ceri să facă 15 de intervenții pe zi. Aceasta este aproximativ raportul. Este normal să nu reușească și este normal să apară erori în această situație”, a declarat purtătorul de cuvânt al ÎCCJ, sugerând că statul pretinde performanță în condiții pe care el însuși le-a făcut invioabile.
Volumul de muncă prezentat de ÎCCJ este „aproape inuman”
Alistar a detaliat, de asemenea, mărimea efectivă a încărcăturii de muncă din instanțe, prezentând statistici care descriu un ritm de activitate pe care îl consideră aproape insusținabil în circumstanțe normale. El a menționat că în unele instanțe se depășește 1.200 de hotărâri pe an, iar în instanțele de grad superior, unde complexitatea cauzelor este mai ridicată, numărul de hotărâri rămâne la valori care subminează posibilitatea unei analize detaliate pentru fiecare dosar.
„Facem referire la o medie de dosare, în anumite instanțe ajungem la peste 1200 de hotărâri pe an, cu un număr de dosare mult mai mare procesate, între 1200-1400, iar la instanțele de nivel superior, cu o complexitate mare a cauzelor, avem 700 de hotărâri. Să vă imagineți ce înseamnă aceasta, să citești aceste dosare, fără a mai menționa și conținutul și celelalte hotărâri, este aproape inuman”, a spus Alistar.
El a explicat că, de ani la rând, acest dezechilibru a fost acceptat de magistrați datorită perspectivei unei ieșiri mai rapide din sistemdupă o perioadă de activitate intensă. După ce au fost modificate regulile, presiunea a devenit și mai greu deductibil. „Când îi oferi o perspectivă de peste 16-17 ani, este clar că la acest ritm nu mai poți duce. Prin urmare, statul trebuia să se reflecteze cu atenție, și în prezent este obligat să gândească cum să asigure resursele, pentru ca instanțele din România să poată gestiona volumul de dosare”, a declarat reprezentantul ÎCCJ.
Avertisment cu privire la plecările din sistem
În acest context, Victor Alistar avertizează că consecințele politicilor din ultima perioadă nu se manifestă doar prin termene mai lungi și o tensiune în creștere, ci și prin o retragere rapidă din sistem a unor magistrați cu experiență. În părerea lui, statul riscă să piardă tocmai cea mai valoroasă categorie de personal, cea care deține deja ani substanțiali de experiență și poate menține calitatea actului de justiție.
„Într-un an s-a constatat un număr record, față de alte ani, de demisii din sistem ale unor persoane cu 10-15 ani de vechime în sistem. Tocmai ca efect al acestor reforme, din perspectiva mea și nu numai, în total negandite, în care dialogul a fost doar aparență, a fost după modelul «v-am consultat», a fost pur formal”, a afirmat Alistar.
El a accentuat că un profesionist de calitate în drept are opțiuni serioase în afara magistraturii, adesea cu mai puține restricții și cu salarii mai mari. „Un specialist excelent în drept poate exercita în alte ocupații juridice, cu mai puține interziceri și cu un nivel de venituri superior. Prin urmare, când ai un nivel de pregătire ridicat și de exceleță, cu atât mai ușor îți poți găsi o alternativă în altă parte. Demotivarea este o consecință a acestor politici”, a declarat purtătorul de cuvânt al ÎCCJ.
Soluția solicitată de ÎCCJ: mai mulți oameni, concursuri deblocate, justiție tratată ca serviciu public
În interviul oferit DCNews, Alistar a militat pentru o schimbare de atitudine din partea statului, arătând că justiția nu poate fi menținută pe termen lung doar prin eforturile excesive ale magistraților. El spune că soluția nu constă în propaganda contra magistraților și nici în culpabilizarea publică, ci într-o intervenție reală asupra resurselor umane și asupra organizării activității din instanțe.
„Soluția ar fi să mărim numărul de posturi. Este permisă, de asemenea, deblocarea concursurilor pentru a permite accesul direct în magistratură pentru profesioniștii cu cel puțin 5 ani de experiență. Concursul este extrem de dificil, dar ai posibilitatea să-i introduci mai rapid în activitate”, a menționat Alistar, indicând una dintre direcțiile în care statul ar trebui să intervină cu urgență.
Mesajul final al purtătorului de cuvânt al ÎCCJ este că justiția trebuie abordată exact ca alte servicii publice esențiale, nu ca o adjunct pe care politicul o criticizează când îi este comod și o privează de resurse când trebuie să suporte costurile. „Nu pot să culpabilizez un medic care este singur pe secție, pentru că nu poate răspunde la toate cererile de tratament, deoarece vina nu aparține acelui medic, ci este a administratorului, în acest caz statului, care nu a asigurat în spitalele publice resursele necesare. La fel se petrece și în justiție”, a spus Victor Alistar.
„]
