Tensiunile între Statele Unite şi Iran, împreună cu riscul blocării Strâmtorii Ormuz, ar putea genera o creștere importantă a prețurilor bunurilor de zi cu zi. Astfel, scumpirea petrolului influențează direct costurile materiilor prime petrochimice folosite în producția plasticului, conform unui raport CNBC citat de News.ro.
Efecte în industrie
Pe măsură ce prețul petrolului și al carburanților urcă, cresc și derivații petrolieri utilizați în procese industriale, precum benzen, butadienă, amoniac, stiren sau nafta. Aceste materie prime sunt fundamentale pentru fabricarea unui amplu spectru de produse de consum, de la mănuși medicale și ambalaje alimentare la textile și componente auto.
Stanislav Krykun, directorul companiei poloneze de ambalaje DST-Pack, menționează că consecințele sunt deja percepibile în sector.
”Furnizorii noștri de plastic din China au crescut prețurile cu circa 15% în ultimele săptămâni, motivându-se cu costuri ridicate ale materiilor prime și incertitudinea pieței”, a declarat el.
Compania, care produce ambalaje pentru clienți din toată lumea, inclusiv din SUA, începe deja să reflecteze această creștere a costurilor în recalcularea prețurilor pentru producția destinată sezonului de Crăciun din 2026, incluzând și calendarele Advent cu tăvițe din plastic.
Specialiștii observă însă că impactul asupra consumatorilor va avea un decalaj temporal. Ambalajele trebuie fabricate, apoi transportate la unitățile de ambalare, umplute cu produsele și numai după aceea distribuite în magazine, ceea ce amână apariția majorărilor pe rafturi cu câteva luni.
Potrivit profesorului Tom Seng de la Texas Christian University, petrochimicalele sunt.componente critice în aproape toate produsele moderne.
”Ar fi extrem de greu să identificăm un articol care să nu includă elemente derivate din petrol sau gaze naturale, cu excepția celor realizate în întregime din lemn”, a spus el.
Orientul Mijlociu are o importanță majoră în acest domeniu. Aproximativ 79% din complexele petrochimice din regiune se situează în Arabia Saudită, Iran și Qatar. Statele Consiliului de Cooperare al Golfului produc împreună circa 12% din petrochimicalele globale, echivalentul a 150 de milioane de tone anual.
Majoritatea acestor produse sunt expediate prin Strâmtoarea Ormuz, o rută maritimă vitală pentru comerțul internațional.
Analiștii avertizează că majorarea prețurilor materiilor prime petrochimice ar putea repercuta asupra prețurilor unei game largi de articole, inclusiv textile, detergenți, alimente și băuturi.
Analiștii de la Moody’s estimează că presiunile asupra lanțurilor de aprovizionare ar putea alimenta inflația în prima parte a anului viitor, afectând în mod special familiile cu venituri reduse, deoarece creșterile se vor transmite în prețurile produselor de bază.
Datele companiei de analiză a lanțurilor de aprovizionare Altana arată că aproximativ 733 de miliarde de dolari în materii prime și produse petrochimice tranzitează regiunea Golfului, influențând indirect bunuri în valoare de circa 3.800 de miliarde de dolari la nivel mondial.
În aceste condiții, companiile încep deja să caute reducerea costurilor prin simplificarea ambalajelor sau prin folosirea unor cantități mai mici de material plastic. Totuși, aceste modificări necesită timp pentru proiectare, testare și validare. În multe situații, producătorii sunt obligați să accepte temporar prețuri mai mari până la identificarea unor soluții alternative.
Efect major și în sectorul energetic
Directorii executivi ai unora dintre cele mai mari companii petroliere și de gaze din lume au avertizat că un conflict cu Iranul și blocarea Strâmtorii Ormuz ar putea avea consecințe grave pentru aprovizionarea globală cu energie și pentru economia mondială, relatează CNBC.
La conferința energetică CERAWeek organizată de S&P Global la Houston, liderii industriei au subliniat că piața nu reflectă încă amploarea perturbărilor în aprovizionarea cu petrol și gaze.
Ryan Lance, directorul executiv al ConocoPhillips, a declarat că eliminarea de pe piață a unor volume uriașe de energie nu se poate produce fără efecte majore.
”Nu poți extrage de pe piață 8–10 milioane de barili de petrol pe zi și aproximativ 20% din piața globală de gaze naturale lichefiate fără repercursiuni serioase”, a spus el.
Potrivit lui Sheikh Nawaf al-Sabah, directorul general al Kuwait Petroleum Corporation, Iranul a impus practic o blocadă economică asupra exportatorilor de petrol din Golf prin închiderea Strâmtorii Ormuz, ruta maritimă esențială pentru transportul despre piețele globale.
”Acesta nu este doar un atac împotriva statelor din Golf, ci o situație care ține economia mondială ostatică”, a declarat el, avertizand că efectele conflictului se vor răspândi în întregul lanț global de aprovizionare.
Analistul independent Paul Sankey a spus că șocul petrolier actual ar putea fi cel mai grav de la embargo-ul petrolier arab din 1973. ”Nu am mai observat ceva similar de atunci. Închiderea Strâmtorii Ormuz este o scenă extrem de gravă”, a afirmat el.
Executivii au solicitat, de asemenea, măsuri de protecție militară pentru infrastructura energetică. ConocoPhillips a cerut administrației americane protejarea activelor deținute în Qatar, după ce atacurile iraniene cu drone au dus la închiderea celui mai mare hub mondial de gaze naturale lichefiate.
În același timp, prețurile petrolului au înregistrat creșteri puternice. De la începutul conflictului, pe 28 februarie, petrolul american s-a appreciate cu aproximativ 49%, ajungând la aproape 100 de dolari pe baril, iar cotația Brent a urmat cu peste 55%, până la circa 112 dolari.
Directorul general al Shell, Wael Sawan, a menționat că problema reală nu este evoluția prețurilor, ci lipsa fizică a resurselor.
”Clienții noștri au nevoie de energie reală, nu doar de prețuri pe hârtie”, a spus el.
Mai mulți directori au avertizat că deficitul de combustibili ar putea deveni și mai grav decât cel de petrol. Sawan a spus că aprovizionarea cu kerosen pentru aviație este deja afectată, iar următoarele produse care ar putea fi lovite de penurie sunt motorina și benzina.
Directorul TotalEnergies, Patrick Pouyanné, a declarat că prețurile combustibililor au crescut deja semnificativ, iar unele state au început să adopte măsuri de protecție a propriilor rezerve. China a interzis exporturile de produse petroliere, iar Thailanda a introdus raționalizarea benzinei.
În paralel, companiile energetice încearcă să compenseze lipsa livrărilor din Golf. Exportatorul american de gaze naturale lichefiate Cheniere tinde să mărească livrările către Asia, însă transportul durează aproape o lună din Statele Unite până în regiune.
Experții avertizează că efectele conflictului ar putea persistă luni de zile chiar și după încetarea ostilităților, deoarece statele vor încerca să-și refacă rezervele energetice.
Analiștii spun că războiul ar putea avea un impact major și asupra economiilor din Golf. Unele state din regiune, precum Irak, Qatar, Emiratele Arabe Unite sau chiar Arabia Saudită, ar putea înregistra scăderi de până la 30% ale produsului intern brut dacă perturbările energetice se prelungesc.
Probleme cu heliul
Heliul a devenit un subiect central pentru industria tehnologică, pe măsură ce analiștii încearcă să evalueze impactul unui conflict prelungit între Iran și Statele Unite asupra lanțurilor globale de aprovizionare, relatează CNBC.
Heliul, un produs secundar al exploatării gazelor naturale, este esențial în fabricarea semiconductorilor. Qatarul, al doilea mare furnizor mondial, și-a văzut capacitatea de export grav afectată după atacurile iraniene.
Potrivit S&P Global, Qatarul a furnizat peste 30% din oferta globală de heliu în 2025, ceea ce lasă o lacună majoră pe piață.
Analiștii Deutsche Bank au avertizat într-o notă din 12 martie că oprirea producției de heliu din Qatar, provocată de conflictul militar dintre SUA și Iran, a eliminat aproximativ o treime din oferta mondială și a transformat o piață suprasaturată într-una cu deficit.
Prețurile au crescut puternic de atunci. Deși mulți observatori consideră că producătorii de cipuri vor reuși să-și mențină accesul la această resursă, un conflict prelungit ar putea obliga cumpărătorii să caute urgent surse alternative pentru a-și menține lanțurile de aprovizionare.
Producătorii de heliu din America de Nord, regiune care deține cea mai mare cotă de piață globală, sunt printre principalii beneficiari ai perturbărilor din Qatar. Totuși, și Rusia, al treilea furnizor mondial, ar putea profita de situație.
Heliul este folosit în industria semiconductorilor în special pentru transferul și dissiparea căldurii, datorită proprietăților sale de răcire în mai multe etape ale procesului de producție.
Înainte de izbucnirea războiului, Rusia își majorase deja producția de heliu, având rezerve importante și nevoia de a finanța războiul din Ucraina, potrivit unei analize publicate de Bernstein. Creșterea producției a dus la inundarea piețelor care nu aplică sancțiuni cu heliu rusesc și la scăderea prețurilor.
Sancțiunile și restricțiile comerciale din Europa și Statele Unite limitează accesul heliului rusesc pe piețele occidentale. În schimb, alte mari state producătoare de cipuri, precum China, au început să-și intensifice relațiile comerciale cu Moscova.
Exporturile de heliu ale Rusiei către China au crescut cu 60% în 2025 comparativ cu anul precedent, potrivit Centrului pentru Politică Energetică Globală (CGEP).
O eventuală întrerupere prelungită a exporturilor din Qatar ar putea crea un deficit major pe piața chineză, deoarece statul din Orientul Mijlociu a furnizat anul trecut aproximativ 54% din heliul importat de China.
Chiar dacă heliul rusesc nu va deveni probabil o soluție preferată pentru producătorii occidentali de semiconductori, din cauza restricțiilor comerciale, acesta ar putea fi redirecționat către piețe precum China, ceea ce ar putea reduce oferta disponibilă în alte regiuni…
