Apărarea împotriva rachetelor balistice cu rază medie și intercontinentală a Europei este garantată de SUA deja de decenii – însă situația nu ar mai fi deloc sigură, deși nici complet fără speranță, dacă Washingtonul nu și-ar respecta angajamentele.
O ipoteză în care Iranul ar putea lansa un atac cu rachete balistice asupra statelor europene este destul de credibil. La fel de真实 este faptul că un astfel de atac ar fi respins datorită sistemului de apărare antirachetă care operează în Europa, menționează Defence Express, potrivit Rador Radio România.
Totuși, singura problemă majoră a acestuia este că este american. Toate componentele sale, integrate într-o rețea unitară de detectare și distrugere, provin din Statele Unite. Acest aspect trebuie analizat având în vedere intenția – sau, în cel mai bun caz, doar amenințarea – actualei administrații americane de a se retrage în final din Europa și de a-și reduce prezența în cadrul NATO.
Europa, lipsită unui sistem național de apărare antirachetă
Dacă am presupune că acest lucru se întâmplă cu adevărat, perspectiva respingerii unui atac balistic iranian ar fi fundamental diferită. Se poate porni de la realitatea că statele europene nu dețin nici măcar un singur sistem propriu, independent și unificat de apărare antirachetă, autonomous față de SUA.
În al doilea rând, lansarea unei rachete balistice iraniene către Europa nu ar fi detectată imediat, deoarece țăile europene nu dispun de o rețea de sateliți capabilă să identifice debutul unei lansări de rachete balistice. Primii europeni care sesizează pericolul vor fi francezii, datorită radarului lor intern OTH Nostradamus, localizat la 90 km vest de Paris.
Primul semnal: radarul francez Nostradamus
Acest radar utilizează reflexia undelor radio de către ionosferă, permițând supravegherea dincolo de orizont. Distanța maximă de detecție declarată pentru ținte este de 4.000 km, suficientă pentru a acoperi regiunile nordice ale Iranului.
Cu toate acestea, principalele inconvenient ale acestei tehnologii radar sunt dependența de starea ionosferei, existența unor zone aleblinde și precizia scăzută. În practică, radarul indică doar faptul că a avut loc o lansare și că ținta ar putea fi Europa.
Goluri critice în urmărirea traiectoriei
În timp ce racheta balistică iraniană cu rază medie va urca și va zbura deasupra Turciei, țăile europene nu vor avea capacitatea de a o urmări. Abia când racheta se va apropie de România, ea se va afla la o înălțime care să permită intrarea în zona de acoperire a radarului OTH britanic AN/FPS-132, amplasat la baza aeriană Fylingdales din estul țării, la 40 km de York.
Acest radar, fabricat de Raytheon, face parte din sistemul american de apărare antirachetă, deși este proprietatea britanică. Cu toate acestea, britanicii nu pot decât să urmărească, chiar și cu o precizie mare, traiectoria rachetei. Ei nu dețin niciun mijloc de a o doborî.
Germania, singura șansă la interceptare
Singurul stat din Europa care ar putea încerca să intercepteze racheta, în absența implicării SUA, este Germania. Aceasta s-a dotat recent cu sistemul Arrow 3, staționat la baza aeriană Feuerwehr Holzdorf, la 80 km sud de Berlin.
Germanii pot detecta ținta folosind radarul EL/M-2080, componentă a sistemului Arrow 3, dar interceptarea este posibilă doar la o distanță de aproximativ 900 km, adică atunci când racheta este deja deasupra graniței româno-ungare.
Acest lucru se va întâmpla însă doar sub condiția ca radarul EL/M-2080, care are o acoperire sectorială, să fie orientat în acel moment spre Iran, iar nu spre Rusia. În același timp, parametrii Arrow 3 care se referă la razajumătură de distrugere a țintei și aria de acoperire nu sunt cunoscuți. Cu toate acestea, este cert că Arrow 3 poate intercepta cu succes rachete balistice iraniene.
Soluții limitate: Patriot și SAMP/T
Dacă racheta ar depăși însă capacitățile sistemului german Arrow 3, doar anumite țări ar putea încerca o interceptare a unei rachete balistice cu rază medie folosind sistemele Patriot SAM, care nu sunt destinate acestui rol. Și nici măcar atunci, ci doar dacă sistemul ar fi deja în stare de alertă, protejând exact obiectivul pe care iranienii îl vizează.
Pe lângă Ucraina, doar Germania, Olanda, Suedia, România și Polonia dețin în Europa un astfel de echipament, și anume Patriot PAC-3. În același timp, sistemele SAMP/T deținute de Franța și Italia sunt insuficiente chiar și pentru a intercepta eficient rachetele balistice moderne de nivel tatic-operațional. Prin urmare, aceste state ar face cu greu orice împotriva rachetelor balistice cu rază medie.
