În cadrul podcastului, nepotul antrenorului a precizat că dorința de învățare și curiozitatea permanentă au conturat caracterul său.
„Vorbea șase limbi, învățate pe cont propriu, fie din necesitate, fie din curiozitate. Îi fascina istoria și arta. Era tipul de persoană care călătorea prin muzee din întreaga lume și chiar își aducea și jucătorii la vizite”, a declarat Matei Lucescu.
El a relatat că, deși multe tinere talente din fotbal nu considerau aceste activități atrăgătoare, antrenorul le promova cu insistență, considerându-le esențiale pentru dezvoltarea lor personală.
„Le impunea practic să viziteze muzee sau alte obiective culturale. Poate că pentru un jucător de 18‑19 ani nu era pe primul loc în lista dorințelor, dar așa lui le arăta cum să fie educați și să rămână conectați la valori”, a explicat el.
Matei Lucescu a evidențiat că bunicul său avea o personalitate complexă, pasionat și de spiritualitate, fiind profund legat de principii precum disciplina și munca.
„Era apropiat de Dumnezeu și foarte hotărât. Orice facea, îl dădea în totalitate. Acest lucru l‑a transmis și tatălui meu”, a adăugat el.
Totodată, nepotul lui Mircea Lucescu a subliniat un defect pe care, în opinia sa, societatea ar trebui să-l regândească: lipsa de bucurie în fața succeselor.
„Nu cred că se bucura pe deplin de o victorie. Gândea mereu la meciul următor. La fel și tatăl meu. Și noi, în general, facem asta: nu ne oprim să sărbătorim ceea ce am realizat”, a afirmat Matei Lucescu.
El a concluzionat că această mentalitate se răspândește dincolo de sport.
„Suntem mereu axați pe ceea ce urmează, pe următorul scop, pe următoarea etapă. E păcat, pentru că ratăm momentele în care ar trebui să ne oprim și să spunem: uite ce am reușit”, a adăugat el.
