„Problema clarificării „ideologice” și a noii orientări a Partidului Național Liberal este mult mai adâncă decât simpla „usrizare” a partidului:
1. Pentru prima dată în ultimul deceniu, PNL renunță oficial la statutul de singur partid de DREAPȚĂ conservatoare (familie, credință) care a susținut în România (încă) viziunea creștin‑democratică și conservatorismul liberal în mediul de afaceri – fundația pe care s-a clădit proiectul european.
2. Pentru prima dată în anii recenți, PNL se retrage oficial, prin aprobarea noii conduceri, din calitatea de principal partener politic în promovarea alianței strategice cu SUA, garantul esențial al securității României, al regiunii și al Europei. Menționez SUA, deoarece administrația Trump (guvernul american), denunțată începând de astăzi din cel mai înalt rang al conducerii PNL (vezi declarațiile doamnei Gheorghiu), va rămâne, în următorii doi ani și jumătate, partenerul de discuție al României.
Pavel Popescu: O regrupare masivă în partid a foștilor colegi nostalgici față de legătura României cu Partidul Comunist Chinez
3. Observ, din periferie, pentru prima oară în ultimii 10 ani, o consolidare amplă în cadrul partidului a tuturor foștilor colegi nostalgici (și nu numai) față de relația României cu Partidul Comunist Chinez. Fără a intra în detalii – aș putea scrie o lucrare de sute de pagini pe această temă – există o grupare politică cu puternice interese de lobby pentru partidul chinez, interese ce contravin priorităților statului român, vizând sectoare cheie ale economiei și preluând, în secret, conducerea în PNL.
4. În același spirit cu punctul anterior, este prima dată în istoria PNL (cel puțin așa cred eu) când delegații PNL prezentați la congres nu pot vota fiecare propunere a noii echipe de conducere separat, ci trebuie să voteze în bloc, ca în sistemul comunist. Practic, dacă domnul Bolojan ar fi inclus pe lista, ca prim‑vicepreședinte (ipoteză), pe domnul Peter Magyar sau pe doamna Maia Sandu, delegații nu ar avea opțiunea să le respingă.
Desintegrarea ultimei scântei de ideologie centru‑dreapta din PNL
5. Se destramă ultima urmă de ideologie centru‑dreapta în PNL, concomitent cu radicalizarea totală împotriva instituției Prezidențiale, a sistemului judiciar (care, atâta timp cât nu vizează USR, este considerat impecabil), a serviciilor de informații – instituții, deși imperfecte și vechi de 35 de ani, care îi informă și protejează pe liderii PNL actuali – un fenomen deosebit de paradoxal. Opinie mea este că această „curățare” se desfășoară conform unui plan foarte bine orchestrat, care depășește granițele României.
6. În calitate de fost vicepreședinte, am dialoguri cu majoritatea colegilor din PNL, oameni de onoare, cu intenții bune în adâncul sufletului. În discuții private, toți cei care votează astăzi, fără excepție, recunosc că ceea ce se petrece la congresul PNL este o mare greșeală.
7. Este doar o chestiune de timp (câteva luni, cel mult un an) până când majoritatea foștilor mei colegi vor înțelege, prea târziu, că „usrizarea” și radicalizarea PNL nu vor afecta doar partidul, ci vor avea repercusiuni grave asupra direcției României. Până atunci, oricui i-a pățit să creadă că noua conducere a PNL, instalată rapid în spatele procentelor efemere ale domnului Bolojan, obținute prin clickbait și like‑uri alimentate de ură și radicalism, are alt scop decât să scoată o nouă rundă de „facturare” din banii partidului – chiar și din opoziție – pentru a reveni la putere și a încărca buzunarele românilor alături de USR (chiar și prin credite de miliarde – vezi SAFE), vă înșelați.
Pavel Popescu: PNL devine un partid radical, de stânga
8. Niciodată nu mi-am imaginat că PNL se va transforma, dintr-un partid matur, cu experiență guvernamentală, negociator și promotor al marilor proiecte românești, capabil să reformeze statul prin dialog direct cu toți actorii politici, într-un grupare radicală, de stânga, „anti‑sistem”, care va lăsa în urmă doar o istorie încărcată de creșteri de taxe, inechități sociale acute – în special pentru cei vulnerabili –, distrugerea mediului de afaceri românesc, o pseudo‑reformă costisitoare și o ruptură majoră de partenerul strategic al României, SUA. Totul în schimbul promisiunilor unui lider politic încăpățânat, impulsionat de ego și răzbunare, incapabil să își recunoască propriul eșec și consecințele radicalizării sale, pe care le-a imprimat și asupra partidului.
P.S. Trăim într-o epocă în care like‑urile și boții care divizează comunități, societăți și națiuni pe social media sunt la apogeu. Refuz să fac parte din cei care își scriu opinia pentru a aduna like‑uri. O exprim pentru că am dreptul la ea și, în timp, unii, oricât de puțini ar fi, vor putea spune: am fi putut acționa altfel. Poate că, încă, nu este prea târziu.
P.S. 2: România are nevoie URGENTĂ de un guvern. Criticați gratuit un prim‑ministru desemnat, care, deși a activat în administrația publică pe modelul Bolojan, nu a avut încă ocazia să demonstreze ce poate face de la Palatul Victoria. Ură și boții din social media pot „ecraniza” orice persoană în câteva ore. Nu cred că e corect să tolerăm sau să promovăm astfel de practici doar când ne place sau nu ne place fața cuiva. See less
