Conform Salvamont România, manifestările clinice ale mușcăturii de viperă variază în funcție de numeroși factori.
Printre aceștia se numără cantitatea de venin inoculată, locul mușcăturii și starea generală de sănătate a persoanei afectate.
Veninul poate produce atât efecte locale, cât și reacții sistemice în întregul organism. În cazuri rare, poate duce la deces, în special la copii (din cauza unei doze mai mari de venin raportate la greutate) și la persoanele în vârstă.
Semne și simptome ale mușcăturii de viperă:
- locale: urme de mușcătură, umflare (edem) la locul înțepăturii, vezicule hemoragice;
- sistemice (generale): febră, transpirații, greață, vărsături, dureri abdominale, diaree, leșin (lipotimie), dificultăți respiratorii, durere toracică, convulsii, comă, alte manifestări neurologice, hemoragii, urticarie, șoc anafilactic (umflare a feței, limbii, căilor aeriene, dificultăți de respirație, tensiune arterială prăbușită, puls periferic nepalpabil).
Clasificarea mușcăturilor de viperă în funcție de gradul de toxicitate
- Gradul 0 (fără reacție toxică) – doar urme de mușcătură, fără edem local;
- Gradul 1 (reacție toxică minimă) – edem local în jurul mușcăturii, fără manifestări sistemice;
- Gradul 2 (reacție toxică moderată) – edem pe întreg membrul mușcat, reacție sistemică ușoară (vărsături, hipotensiune arterială temporară);
- Gradul 3 (reacție toxică severă) – edem care se extinde rapid către trunchi, stare de șoc, hemoragii sau alte reacții sistemice.
Măsuri de prim ajutor
- Calmați persoana afectată și evitați mișcările inutile; așezați‑o culcată pe spate (sau în poziție laterală de siguranță dacă este inconștientă) într-un loc protejat de eventuale alte atacuri ale șarpelui;
- Sunați Numărul Unic de Urgență 112 sau Dispeceratul Național Salvamont – 0372126668, pentru a raporta incidentul și a oferi detalii privind starea victimei și localizarea acesteia (eventual coordonate GPS);
- Curățați rana cu apă oxigenată sau cu apă curată;
- Îndepărtați inelele, brățășele sau alte obiecte de la nivelul membrului mușcat, deoarece, în caz de umflare, acestea ar deveni imposibil de scos și ar acționa ca un garou;
- În apropierea rănii se aplică un pansament cu fașă elastică pentru a încetini răspândirea veninului pe cale limfatică. Bandajul se îndepărtează numai la spital, după administrarea serului antiviperin (dacă este indicat). Acesta nu trebuie să fie prea strâns – să se poată introduce un deget sub bandaj;
- NU se fac incizii sau „cauterizări” la nivelul mușcăturii. NU se „stoarce” rana. NU se aplică gheață sau garou. NU se folosesc substanțe chimice sau curent electric pe rană. NU se încearcă capturarea șarpelui. NU se utilizează dispozitive de aspirație a veninului. NU se aspiră veninul cu gura;
- Membrul mușcat se imobilizează cu o atelă pentru a împiedica contracțiile musculare care favorizează circulația limfatică; membrul trebuie menținut în poziție neutră sau mai jos decât nivelul inimii, fără a fi ridicat deasupra acestuia;
Ce trebuie făcut în caz de șoc anafilactic
- Șocul anafilactic se tratează de urgență prin administrarea de adrenalină; în farmacii există kituri auto‑injector (Anapen, Epipen) pentru administrare intramusculară, care pot fi incluse în trusa de prim ajutor (dacă persoana are istoricul de alergii severe). Pe lângă adrenalină, se pot administra antihistaminice (acestea sunt utile pentru reacțiile anafilactice ușoare, iar adrenalina se rezervă cazurilor severe – șoc anafilactic);
- În caz de stop cardio‑respirator, se efectuează manevre de resuscitare cardio‑pulmonară;
- Pacientul trebuie transportat la spital pe targă, evitându‑se orice deplasare a acestuia;
- Serul antiviperin se administrează doar în spital, în cazurile cu grad de toxicitate moderat‑sever.
