De ce este Marte pustie și nelocuibilă, în condițiile în care viața a înflorit pe o planetă destul de asemănătoare, Pământul? Descoperirea făcută de un rover al NASA, prezentată într-un studiu, sugerează că, deși râurile puteau curge în mod sporadic pe Planeta Roșie, aceasta a fost condamnată să rămână pustie.
Se consideră că Marte a avut toate ingredientele necesare pentru apariția vieții, inclusiv cel mai important: apa. Suprafața celui mai apropiat vecin al Pământului este marcată de urmele unor lacuri și râuri străvechi. Mai multe rovere – vehicule robotizate – caută în prezent urmele unor forme de viață care ar fi putut exista acolo cu milioane de ani în urmă.
La începutul acestui an, roverul Curiosity trimis de NASA pe Marte a descoperit o piesă lipsă din acest puzzle: roci bogate în minerale carbonatate. Acestea sunt de același tip ca și calcarul de pe Pământ și s-au format ca niște bureți cu ajutorul dioxidului de carbon captat din atmosferă.
Un nou studiu, publicat în revista științifică Nature, a modelat cu precizie modul în care aceste roci ar putea schimba înțelegerea noastră asupra trecutului planetei Marte. Planeta Marte ar fi înregistrat „scurte episoade în care era locuibilă în anumite momente și locuri”, a explicat principalul autor al studiului, Edwin Kite, cercetător în planetologie la Universitatea din Chicago. Dar aceste „oaze” au fost mai degrabă excepția, decât regula.
Pe Terra, dioxidul de carbon din atmosferă încălzește planeta noastră. Iar în intervale lungi de timp, acest gaz este încorporat în rocile carbonatate. Înainte ca erupțiile vulcanice să trimită gazul înapoi în atmosferă, creând un ciclu climatic care permite menținerea ciclului apei.
Însă Marte a avut o rată „scăzută” de eliberare a gazelor vulcanice, bogate în carbon, comparativ cu cea a Pământului, a explicat Edwin Kite. Rezultatul a fost un dezechilibru care a lăsat Planeta Roșie o mult mai rece și mai puțin ospitalieră.
Potrivit modelării cercetătorilor, scurtele perioade de prezență a apei lichide pe Marte au fost urmate de un episod deșertic de 100 de milioane de ani, mult prea lung pentru ca eventualele organisme vii să poată să supraviețuiască.
Totuși, cercetătorul nu exclude prezența unor buzunare de apă lichidă îngropate adânc sub suprafața planetei Marte.
Un alt rover al NASA, Perseverance, care a aterizat în 2021 într-o altă fostă deltă a Planetei Roșii, a găsit, de asemenea, urme de roci carbonatate la marginea unui lac secat.
Dar pentru a ajunge la esența problemei examinate, oamenii de știință ar trebui să poată studia pe Pământ eşantioanele prelevate din acele roci marțiene. Programele spațiale americane, europene și chineze au în vedere acest lucru.
În definitiv, oamenii de știință caută răspunsul la una dintre cele mai mari întrebări cu care se confruntă omenirea: este Terra singura planetă care susține viața?
Până în prezent, astronomii au descoperit aproximativ 6.000 de planete în afara Sistemului Solar. Însă toate sunt mult prea îndepărtate pentru a se putea spera că, într-o bună zi, eşantioane prelevate de pe acele exoplanete vor fi aduse pe Terra.
Acesta este un punct pe care Edwin Kite îl ridică în apărarea unei misiuni de aducere pe Pământ a mostrelor de pe Marte. O astfel de misiune le-ar permite cercetătorilor să determine dacă Planeta Roșie ar fi putut găzdui chiar și microorganisme în perioada în care apa era prezentă pe suprafața sa.
În caz contrar, ar fi un indiciu despre cât de dificilă este apariția vieții în alte zone din Univers.
În schimb, găsirea unor astfel de urme de viață străveche în eşantioanele marțiene „ne-ar spune că apariția vieții este ușoară la scară planetară”, potrivit lui Edwin Kite.
