Focul lui Sumedru adună obiceiuri referitoare la curățenia spațiului prin foc și elemente ale comemorării defunților.
Ca semn al trecerii anotimpurilor, flăcările stânsite în seara Sfântului Dumitru aveau ca scop fericirea casei și fertilitatea pomilor fruitiferi.
Pentru a aprinde focurile, oamenii strângeau, alături de lemne de brad, și spice, coceni sau deșeuri de cânepă. Focurile puteau fi făcute în mai multe puncte și erau hrănite continuu, pentru ca toți prezenții să poată sări peste flăcări la intensitatea maximă.
Traversarea flăcărilor proteja sănătatea copiilor întreg anul, iar pe tineri îi ajuta să se măritească în anul următor.
Ce este „focul viu”
În Bucovina, „focul viu”, obținut prin frecarea a două lemne uscate, servia la afumatul albinelor, pentru a fi „aspre ca focul”, și al stupilor, pentru apărare și rod bogat toată anul.
Femeile distribuiau nuci, mere, struguri, prune uscate, covrigi, pâine caldă sau colaci unși cu miere.
Sărbătoarea se finaliza cu o petrecere cu dansuri și jocuri. La plecare, fiecare lua un tăciune pe care îl arunca în livadă, pentru rod bogat al pomilor.
În zone din Oltenia, focurile lui Sâmedru se aprindeau și în seara Sfântului Dumitru.
Ce privește Moșii de Toamnă, ritualurile comemorării morților se țin sâmbăta înainte de Sf. Dumitru, zi numită și Moșii Mari sau Moșii lui Sf. Dumitru.
Pentru sufletele trecute se împărțeau grâu fiert, colaci, unt, untură, lapte, brânză, fructe, precum și simboluri ale celor două meserii fundamentale: agricultura și păstoritul.
Aceste daruri erau însoțite de chemarea spiritelor morților, de la care se cerea, în schimbul pomenirii, bogăție în casă și mulțumire.
Superstiții
Dacă noaptea cerul e clar, iarna va fi blândă și ploioasă. Dar dacă e înnorat, plouă sau ninge, iarna va fi greu.
