O bacterie extremofilă ar putea supraviețui presiunilor imense generate atunci când un asteroid proiectează fragmente de rocă în spațiu de pe o planetă precum Marte, a anunțat un nou studiu publicat în revista PNAS Nexus. Această descoperire sugerează că microorganizmele ar putea călători între planete și ar putea facilita răspândirea vieții în cadrul Sistemului Solar, relatează Space.com, potrivit AGERPRES.
O descoperire care ar putea modifica teoria privind originea vieții
Acest studiu îi încurajează pe savanți să reexamineze ipoteza potențialului de dispersie a vieții între astre sau chiar în afara Sistemului Solar. Totodată, concluziile pot conduce la implementarea unor norme mai severe de „protecție planetară”, menite să evite contaminarea în cursul misiunilor spațiale.
„Viața poate rezista procesului de ejection de pe o planetă și transfer pe alta”, a spus Kaliat Ramesh, inginer mecanic la Universitatea Johns Hopkins din Maryland (JHU), co-autor al studiului. „Această găsire este extrem de semnificativă și modifică înțelegerea noastră cu privire la originea și apariția vieții pe Pământ”.
Noile dovezi sprijină o ipoteză controversată, denumită litopanspermie, care susține că viața poate migra între planete prin intermediul fragmentelor de rocă lansate în spațiu după coliziuni puternice. Totuși, teoria nu a fost încă probată, iar probele concrete ale vieții antice sau prezente pe Marte continuă să fie insuficiente (deși cercetătorii au identificat recent unele indicii în această direcție).
„Bacteria Conan”, microorganismul aproape invulnerabil
În cadrul cercetării, Ramesh și colaboratorii săi au analizat robusteitatea bacteriilor Deinococcus radiodurans, un microorganism extremofil întâlnit, printre alte locuri, în deșerturile de înaltă altitudine din Chile. Având o capsule exterioară groasă și o abilitate exceptională de a repara propriul ADN, D. radiodurans este cunoscut pentru capacitatea de a suporta radiații puternice, temperaturi scăzute, desiccare extremă și alte medii aspre, asemănătoare cu cele din spațiu. Această rezistență deosebită i-a câștigat numele informal de „Bacteria Conan”.
Pentru a reproduce forțele dintr-un impact de asteroid, oamenii de știință au așezat eșantioane de D. radiodurans între două table de oțel. Utilizând o armă cu gaze, au lansat un proiectil cu viteză de circa 480 km/h, expunând bacteriile la presiuni de la 1 la 3 gigapascali. Ca punct de referință, presiunea din punctul cel mai adânc al oceanelor Pământului – Groapa Marianelor, situată în partea de vest a Oceanului Pacific, lângă Guam – este de aproximativ 0,1 gigapascali, ceea ce arată că chiar și cea mai mică presiune din experiență a fost de circa 10 ori mai mare.
Aproape toate bacteriile au rezistat încărcărilor de 1,4 gigapascali, în timp ce circa 60% au supraviețuit la 2,4 gigapascali. Sub presiuni mai scăzute, celulele nu au arătat semne de avarii, deși la presiuni ridicate, cercetătorii au constatat rupturi de membrane și unele deficiențe interne, conform studiului.
„Continuăm să redefinim granițele vieții”, a spus Madhan Tirumalai, microbiolog la Universitatea din Houston, care nu a participat la studiul respectiv, într-un interviu pentru New York Times.
Pe măsură ce presiunea creștea, au fost identificate și activități crescute în genele care joacă un rol în repararea ADN-ului și în menținerea integrității membranelor celulare.
„Ne așteptam ca acest organism să moară de la primul test”, a declarat Lily Zhao, inginer mecanic la JHU, care a dirijat experimentul, într-un comunicat. „Am început să îl lovim din ce în ce mai violent. Am încercat să îl distrugem, dar a fost extrem de rezistent”.
În final, experimentul a fost oprit, potrivit comunicatului, pentru că structura de oțel care ținea plăcile „a cedat în fața bacteriilor”.
