În premieră, CNSAS oferă cifre detaliate despre mărimea aparatului Securității la sfârșitul regimului comunist. Datele din septembrie 1988 indică faptul că Departamentul Securității Statului avea 14.629 de angajați, repartizați între aparatul central, trupele de securitate și structurile teritoriale, cu efective foarte diferite de la un județ la altul.
„Analiza acoperă întregul sector, totalul general ajungând la 14.629 de angajați (suma dintre cei 8.760 din aparatul central și trupele de securitate și cei 5.869 din aparatul teritorial). Totalul include și personalul muncitor civil (p.m.c. – circa 1200 de persoane, fără grad militar). Acești lucrători erau alcătuiți din: muncitori calificați și tehnicieni (în atelierele de producție și întreținere a tehnicii operative speciale – reparații echipamente de ascultare, auto, laboratoare foto/chimice), deservire logistică grea (șoferi de transport, personal administrativ pentru clădiri și depozite, specialiști în telecomunicații sau constructori încadrați direct de minister fără grad militar), gospodării anexe, tipografie (personalul care deservea infrastructura extinsă a Ministerului de Interne de pe întreg teritoriul țării), activități de secretariat (dactilografe, secretare”, precizează CNSAS, relatează ziare.com.
Organizarea Securității pe zone
Potrivit datelor făcute publice, din punct de vedere geografic și operațional DSS era structurat astfel: aparatul central (București), Trupele Securității și aparatul teritorial (județe și S.M.B. – Securitatea Municipiului București).
Structura centrală a DSS (București – DSS): 6.023 cadre (41,17% din total)
Trupele de Securitate (Comandament + Unități): 2.737 cadre (18,71% din total)
Structura teritorială (40 de Județe + S.M.B.): 5.869 cadre (40,12% din total)
Mai puțini operativi, dar supravegherea directă a populației
CNSAS indică distribuția operativă a angajaților Securității:
· Linia Informațiilor Interne:
Direcția I: reunea un număr limitat de cadre, 103 angajați. Centrul servea ca nucleu de coordonare, analiză și sinteză a informațiilor politice, sociale și culturale. Direcția I avea ca rol supravegherea directă a populației sub aspectul conformării ideologice. (Structură teritorială corespunzătoare – Serviciul I)
· Linia Contrainformațiilor în Sectoarele Economice:
Direcția II: avea un nucleu centralizat de 152 de angajați responsabili de marile obiective economice strategice naționale și ministere. În teritoriu asigura supravegherea informativă directă în fabrici, uzine, combinate, IAS-uri și infrastructură economică regională. (Structură teritorială corespunzătoare – Serviciul II)
· Linia Contraspionaj:
Direcția III: avea o pondere ridicată în structura centrală, acumulând 213 angajați dedicați monitorizării reprezentanțelor străine și rețelelor de spionaj extern. (Structură teritorială corespunzătoare – Serviciul III)
Linia operativă „T”. Interceptări și ascultări
Unitatea Specială „T”: o structură tehnică masivă și autonomă la nivel central, care opera cu 466 de angajați. La nivel executiv, cadrele deserveau direct aparatele locale de ascultare a telefoanelor și control ambiental. (Structură teritorială corespunzătoare – Serviciul T)
· Linia operativă „F” (Filaj, observație stradală și investigații):
Unitatea Specială „F”: reprezenta una dintre cele mai mari concentrări logistice de personal din structura centrală a DSS, cu un efectiv de 745 de angajați dedicați capitalei și cazurilor de importanță națională. Cadrele forma echipe mobile stradale destinate urmăririi directe a persoanelor considerate periculoase…
