De ce au pierdut oamenii capacitatea de a produce vitamina C
Este fascinant cum un aparent defect genetic, incapacitatea noastră de a produce vitamina C, se dovedește a fi, la o privire mai atentă, o piesă dintr-un puzzle evolutiv mult mai complex. Majoritatea animalelor dețin o „fabrică” internă care transformă glucoza în vitamina C prin intermediul unei enzime numite L-gulonolactonă oxidază. La strămoșii noștri, însă, gena responsabilă pentru această enzimă a suferit o mutație care a „oprit-o”, transformând-o în ceea ce biologii numesc o pseudogenă, scrie Pnas.org.
Deși la prima vedere pare o pierdere riscantă, teoriile moderne sugerează că această schimbare nu a fost o simplă eroare. În contextul evoluției, eliminarea producției proprii de vitamina C ar fi putut oferi un avantaj neașteptat în lupta împotriva paraziților. Deoarece mulți agenți patogeni depind ei înșiși de vitamina C pentru a supraviețui și a se multiplica în interiorul gazdei, un organism care nu o produce intern și care își reglează strict nivelul prin dietă devine un mediu mult mai puțin ospitalier pentru „invadatori”. Este, practic, o strategie de înfometare a inamicului.
Nu doar o necesitate alimentară
Așadar, dependența noastră de surse externe, precum citricele, ardeii sau legumele verzi, nu este doar o necesitate alimentară, ci rezultatul unui compromis istoric. Am renunțat la independența metabolică pentru a câștiga un avantaj biologic în fața bolilor, transformând o vulnerabilitate într-un mecanism de supraviețuire ingenios. Suntem, în esență, creaturi care au învățat să preia din natură „combustibilul” pe care nu mai merită să îl producă singure.
Această dependență dietetică este cu atât mai intrigantă cu cât, acum aproximativ 60 de milioane de ani, strămoșii noștri aveau capacitatea de a sintetiza vitamina C. Ce a determinat pierderea acestei abilități?
Pe ce s-a concentrat studiul
Studiul se concentrează pe un tip specific de paraziți: schistosomele, viermi plați cunoscuți și sub numele de trematode, care manifestă un interes deosebit pentru vitamina C din corpul uman.
Concluziile studiului au scos la iveală un detaliu crucial: în evoluția lor, și paraziții înșiși și-au pierdut capacitatea de a sintetiza vitamina C. Astfel, logic, acești paraziți și-au îndreptat atenția către animalele care aveau rezerve bogate de vitamina C. Prin urmare, acele gazde care și-au pierdut capacitatea de a o produce au devenit, pentru schistosome, mult mai puțin atractive.
În esență, oamenii s-au protejat de aceste infestări prin oprirea propriei producții de vitamina C. Este important de precizat că această adaptare evolutivă este specifică interacțiunii cu schistosomele.
Astfel, enigma pierderii capacității de a sintetiza vitamina C se dezvăluie ca o poveste fascinantă despre compromisuri evolutive și strategii ascunse de supraviețuire.
