Judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție, care au stabilit o condamnare la patru ani cu executare pentru fostul ministru PSD al Agriculturii, Adrian Chesnoiu, actualul șef al Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR), dezvoltă un analiză severă a conduitei acestuia și argumentează fără echivoc de ce ex-ministrul poate reforma atitudinea numai prin efectuarea pedepsei în închisoare.
În mod concret, miercuri, un complet de trei judecători de la instanța supremă a confirmat, printr-o hotărâre care nu este încă definitivă, pedeapsa de patru ani cu executare pentru fostul ministru PSD al Agriculturii, Adrian Chesnoiu,după ce a respins argumentele apărătorilor care au încercat să submineze credibilitatea martorului principal al DNA și să atenueze semnificația probelor oferite de acesta.
Hotărârea de miercuri nu este irevocabilă și poate fi contestată în fața unui complet de cinci judecători de la aceeași instanță atât de procurorii DNA, cât și de cei condamnați în acest dosar.
În motivarea hotărârii, la care autorul acestui material a avut acces, judecătorii ICCJ Francisca Vasile, Leontina Șerban și Mircea Mugurel Șelea, care au decis prin unanimitate trimiterea în închisoare a fostului demnitar PSD, subliniază că faptele acestuia sunt grave, se extind pe o perioadă lungă de timp și că acesta a avut un rol de inițiator datorită funcției sale publice.
Mai exact, magistrații explică că este inadmisibil ca un ministru, folosindu-se exclusiv de statutul său, să angreneze aparatul de stat și subalternii pentru a „insera” persoane apropiate în funcții publice, săvârșind astfel fapte de natură penală, cum ar fi divulgarea de informații sau manipularea unor concursuri în acest scop dirijat.
Fărăă excuși pentru piloși și pile
„Ansamblul probator, amintit anterior, susține activitatea penală ilicită în care au fost implicați inculpații Chesnoiu Adrian și Răducan Andrei în contextul concursului organizat pentru ocuparea funcției de conducere pentru care a candidat inculpatul Lăscaie Cătălin – Ionuț, în mod fraudulos și prin modificarea substanțială a procedurii de examinare, în cadrul probei scrise, prin transmiterea subiectelor de concurs și a informațiilor nepublicabile, într-o măsură necesară și suficientă pentru promovarea candidatului.
Mijloacele de probă îl plasează pe inculpatul Chesnoiu Adrian-Ionuț în activitatea infracțională încă din faza de inițiere a acesteia și susțin implicarea sa activă, prin intermediul inculpatului Răducan Andrei și al martorei denunțătoare. Mecanismul infracțional a presupus implicarea fiecărui nivel al lanțului, de la ministru în funcție, directori (Răducan Andrei-Cristian, Director general adjunct în cadrul Direcției pentru Coordonarea Plăților în Agricultură; Jâjâie Luminița – Aurora, Director al Direcției de Management și Resurse Umane), reprezentanți ai comisiilor de examinare, până la candidat.
Înalta Curte, și în ceea ce privește această infracțiune, va reține înlăturarea prezumției de nevinovăție și îndeplinirea condițiilor pentru angajarea răspunderii penale pentru toți participanții trimiși în judecată, indiferent de formele de participare și conținutul contribuțiilor infracționale, pentru infracțiunea de pericol, prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, consumată în momentul susținerii (finalizării) probei scrise a concursului”, scriu cei trei judecători în motivarea lor.
Ministrul a implicat personalul în infracțiuni
„Fraudarea concursurilor afectează un interes public esențial: corectitudinea accesului la funcția publică, meritocrația instituțională, iar consecințele sale sunt sistematice, negative pe termen lung (demobilizare, discreditarea instituției, crearea sau perpetuarea unor rețele de influență).
Instanța reține că modalitatea de operare a inculpaților, care include asumarea încălcărilor repetate și_flagrante_ a regulilor concursului, prin permiterea accesului la informații nedestinate publicității, urmată de intervenții administrative, chiar interinstituționale (influențarea reprezentanților ANFP, atât a membrului comisiei cât și a conducerii agenției), în etapa scrisă și a interviului, descrise pe larg anterior, depășește sfera unei conduite oportuniste, izolate.
Punctual, în privința inculpaților, Chesnoiu Adrian și Răducan Andrei, instanța constată un model (modus operandi) asumat, perpetuat prin reproducere în fiecare ipoteză de concurs evaluată în cauză, iar funcțiile avute în cadrul ministerului (ministrul însuși și director general adjunct în cadrul Direcției pentru Coordonarea Agențiilor de Plăți din cadrul MADR), justifică gradul sporit de pericol social, valorificat, de altfel, prin efectul pluralității infracționale ce va genera pedepse rezultante care încorporează sporurile [pluralitatea infracțională va atrage incidența regulilor concursului de infracțiuni, potrivit art. 38 alin. (1) din Codul penal, cu stabilirea unor pedepse rezultante, conform art. 39 din Codul penal].
Rolul determinant în conduita infracțională, atrarea celorlalți participanți și stabilirea scopului propriu al ministrului, conduc la concluzia necesității diferențierii reacției, în funcție de gradul de perseverență în conduita infracțională și în funcție de inițiativa conduitei ilicite. Diferențierea operează inevitabil și de drept, atât timp cât, în privința fostului ministru, inculpatul Chesnoiu Adrian, se reține cea mai severă dintre infracțiunile ce fac obiectul prezentei judecăți, ceea ce determină instanța să stabilească, față de acesta, cea mai severă sancțiune”, se mai arată în actul instanței supreme.
Pedepse pentru toată lumea
„În privința directorului general adjunct Răducan Andrei-Cristian, instanța va doza sancțiunea având în vedere încărcătura activității sale, dar și importanța acesteia în diseminarea informațiilor nedestinate publicității.
Această verigă intermadiară nu era absolut necesară demersului sau scopului urmărit, iar implicarea sa este nejustificată, mai ales că era străin de procedura de concurs și de candidați.
Pluralitatea infracțională va conduce, și în privința sa, la o pedeapsă rezultantă suficientă, diferențiată față de candidații inculpați prin durata termenului de supraveghere care va fi în cuantum maxim (de 4 ani).
În privința candidaților-inculpați, unicitatea conduitei ilicite, caracterul izolat, punctual și scopul individual, reduc gravitatea și justifică orientarea către minimul pedepsei închisorii (1 an) și al termenului de supraveghere (2 ani)”, mai arată instanța supremă în motivarea sa.
Chesnoiu, persistent în conduită infracțională
Judecătorii au analizat situația fiecăruia dintre inculpați și au explicat separat, pentru fiecare, gravitatea faptelor și motivele pentru care se impun pedepse cu executare în penitenciar.
„Instanța de fond, evaluând toate criteriile prevăzute de art. 74 din Codul penal, va reține gradul cel mai ridicat de pericol social concret generat de perseverența infracțională, implicarea subalternilor în mecanismul infracțional, în condițiile poziției sale care îi impunea să fie garantul legalității [art. 56 alin. (1) lit. a) din Codul administrativ].
Inculpatul, din funcția deministru, a orchestrat întreaga activitate infracțională, a avut inițiativa infracțională, a avut rolul central și a coordonat participanții, le-a impus un scop, iar în final a reușit nu numai să atingă scopul infracțional, dar și să lezeze grav interesele instituției pe care o reprezenta, și, alături de aceasta, încrederea publică în corectitudinea și eficiența concursurilor pentru ocuparea funcțiilor publice.
Înalta Curte reține poziția de autoritate a inculpatului Chesnoiu Adrian- Ionuț, dată de funcția de ministru, care îi impunea atribuții de conducere, de reprezentare și garantare a respectării legalității, coordonare și decizie la nivelul autorității centrale, precum și o autoritate de facto în raport cu aparatul administrativ.
În această calitate, inculpatul avea o obligație pozitivă de a garanta legalitatea și integritatea procedurilor instituției pe care o conducea și, în mod particular, de a proteja imparțialitatea concursurilor și egalitatea de șanse în cadrul acestor proceduri. Art. 56 din Codul administrativ stabilește, ca prima atribuție a ministrului, organizarea, coordonarea și controlarea aplicării legilor, ordonanțelor și hotărârilor Guvernului, a ordinelor și instrucțiunilor emise potrivit legii, cu respectarea limitelor de autoritate și a principiului autonomiei locale.
În locul exercitării rolului de garant al legalității, inculpatul a valorificat poziția sa de putere ca instrument de control și influență.
Instanța are în vedere perseverența infracțională; în concret, în unele situații au fost necesare intervenții suplimentare (concursul la care a participat numitul Sandu Aurel), inculpatul nu a abandonat demersul, ci a intensificat eforturile, urmărind realizarea scopului inițial: promovarea candidatului agreat și ocuparea funcției prin vicierea gravă a procedurii. Această persistență demonstrează un nivel ridicat de determinare infracțională și un control asupra mecanismelor instituționale, în contradicție cu exigențele funcției publice de rang înalt.
Pe de altă parte, nu trebuie ignorate circumstanțele personale: lipsa antecedentelor penale, un nivel înalt de pregătire, conduita conformă exigențelor de conviețuire socială, apartenența inculpatului la un mediu profesional stabil, care, chiar dacă exprimă elemente de normalitate, vor determina instanța să se orienteze către minimul special, pentru toate infracțiunile reținute în sarcina sa, deoarece acestea demonstrează un potențial de reformare”, mai scriu cei trei judecători în motivarea lor.
Doar închisoarea îl mai corectează pe „dirijorul” Chesnoiu
„Înalta Curte consideră că, în cazul inculpatului Chesnoiu Adrian, executarea pedepsei în regim privativ de libertate este singura modalitate adecvată, dat fiind cuantumul pedepsei [potrivit art. 91 alin. 1 lit. a) din Codul penal, instanța poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere dacă pedeapsa aplicată, inclusiv în caz de concurs de infracțiuni, este închisoarea de cel mult 3 ani]”, arată judecătorii.
Concret, deoarece pedeapsa rezultantă pentru fostul ministru este de patru ani de închisoare, acesta va trebui să o execute în închisoare, dacă hotărârea rămâne definitivă în acest format.
Apărarea eșuată a ex-ministrului în fața instanței
Concret, în încheierea de ședință a ultimului termen de judecată se arată cum unul dintre avocații lui Chesnoiu a încercat să decredibilizeze unul dintre martorii cheie din proces, martora denunțătoare Aura Luminița Jâjâie, cerând ICCJ să solicite Tribunalului București sentința prin care a fost admis acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de fosta subalternă a ministrului Chesnoiu cu procurorii DNA.
Avocatul lui Chesnoiu „a considerat că înscrisurile la care a făcut referire ar da posibilitatea apărătorilor să evalueze un posibil control de autoritate sub care martora Jâjâie Aura Luminița s-a aflat în relația cu procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, în condițiile în care, la data de 03.02.2022, a fost pusă sub urmărire penală într-un dosar al aceleiași unități de parchet pentru infracțiuni similare celor cercetate în prezenta cauză” și a arătat că „la aceeași dată a fost consemnat denunțul oral al martorei Jâjâie Luminița, acesta reprezentând actul declanșator al cauzei de față”.
Apărătorul unui alt inculpat din dosar a cerut instanței supreme admiterea probelor depuse la termenul din 05 martie 2025, constând în fotografii ale subiectelor afișate la momentul respectiv la minister și note științifice privind erorile de soft care pot apărea în sistemul Windows în ceea ce privește data unui document.
„A mai precizat că, tot prin nota de probatorii de la data de 05 martie 2025, a indicat procesele-verbale pentru care a solicitat procurorului să prezinte datele de omologare a aparatelor folosite la înregistrările audio-video și calificarea personalului care a extras și manipulat datele, teza probatorie fiind aceea că din cuprinsul respectivelor procese-verbale nu rezultă cu ce mijloace s-au efectuat înregistrările ambientale și de către cine, în condițiile în care în materialul de urmărire penală se face vorbire că acele înregistrări au fost obținute de către martorul cu identitate reală.
La interpelarea instanței apărătorul a precizat că nu a formulat această cerere în procedura de cameră întrucât aspectele noi au apărut în urma propriilor cercetări în faza de fond a cauzei, când a sesizat că, în materialele de urmărire penală, se arată că înregistrările au fost efectuate de către martora denunțătoare”, se arată în documentul intrat în posesia autorului cestui material.
Judecătorii au respins rapid susținerile apărătorului, arătând că ”procesele-verbale la care a făcut referire se regăsesc în volumul 4 al dosarului de urmărire penală, astfel încât apărarea avea posibilitatea să observe, chiar din momentul studierii dosarului, problemele invocate la acest termen de judecată”.
Cum a demolat DNA încercarea de decredibilizare a martorului cheie
Procurorul DNA prezent la ultimul termen de judecată din dosar a explicat judecătorilor că „extrasul de pe portalul instanței de judecată depus la dosar este suficient pentru ca apărarea să își susțină poziția în sensul că martora Jâjâie Aurora Luminița a formulat un denunț în cauză și a colaborat cu organele judiciare”.
„A arătat că rezultă din minuta hotărârii de condamnare că martora este parte a unui acord de recunoaștere a vinovăției care nu reprezintă un beneficiu, ci o posibilitate pentru aceasta, la fel cum, dacă nu s-ar fi încheiat acordul de recunoaștere a vinovăției, putea fi trimisă în judecată și putea uza de procedura de recunoaștere a vinovăției în fața instanței de fond, care avea aceleași efecte, respectiv reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă”, se mai arată în încheierea ședinței de judecată.
Magistratul anticorupție a mai arătat că martora denunțătoare „a formulat un denunț care a fost valorificat ca o cauză de reducere a pedepsei, conform dispozițiilor art. 19 din OUG 43/2002, ce reglementează activitatea DNA”, iar pe de altă parte „nu a avut în concret beneficii, nu i s-a reținut nicio circumstanță atenuantă care să conducă la reducerea pedepsei, folosul infracțiunii s-a confiscat, hotărârea fiind definitivă prin neapelare”.
„Prin urmare, a apreciat că nu ar exista aspecte ce ar putea rezulta din atașarea la dosar a hotărârii de condamnare care să le profite inculpaților,…
