Anunțarea unei anchete în Italia cu privire la presupuși ”lunetiști de weekend” care au plătit pentru a trage în civili în timpul asediului orașului Sarajevo a redeschis rănile capitalei bosniace, victima celui mai îndelungat asediu din istoria modernă, din aprilie 1992 și până în februarie 1996.
Potrivit mai multor publicații italiene, Procuratura din Milano a deschis o anchetă cu privire la presupuse călătorii ale unor italieni bogați, veniți să se distreze trăgând de la înălțime în civili blocați în oraș, însă puține informații au fost divulgate cu privire la investigații.
Justiția bosniacă, care s-a sesizat cu privire la aceleași acuzații în 2020, anunță că încă mai desfășoară această anchetă.
La începutul lui aprilie 1992, forțe sârbe din Bosnia înarmate cu armament de la Armata federală iugoslavă lansează asediul orașului Sarajevo. În patru ani, peste 11.500 de persoane au fost ucise în oraș – inclusiv câteva sute de copii -, potrivit unor date oficiale bosniace.
Numele copiilor asasinați sunt gravate în prezent pe un memorial, în centrul orașului – o amintire zilnică a tragediei pe care a îndurat-o Sarajevo.
Multe dintre aceste victime au fost împușcate de către lunetiști poziționați pe dealurile care înconjoară orașul – iar cea mai mare arteră din oraș a fost denumită de către jurnaliștii internaționali „Sniper alley” în timpul războiului, o modalitate de terorizare a populației civile, a stabilit în mai multe dintre hotărârile sale Tribunalul Penal Internațional (TPI) pentru fosta Iugoslavie.
Însă niciun lunetist nu a fost tras vreodată personal la răspundere, iar toate condamnările au vizat liderii și comandamentul.
Primele articole despre un turism de război, care sporesc oroarea asediului, sunt publicate în cotidianul Oslobodjenje.
La 1 aprilie 1995, pe prima pagină, ziarul scrie „Sniper Safari la Sarajevo”. Deasupra mai multor coloane, Oslobodjenje menționează „mărturii înfiorătoare despre turismul de război” și evocă „un ofițer sârb (care) i-a propus unui jurnalist italian să tragă într-o femeie bătrână”.
„Ei preferă să tragă în copii”, potrivit altui intertitlu.
Articolul citează publicații italiene care prezintă mărturii despre „războiul de weekend” la Sarajevo și acuzații formulate la un „tribunal popular” la Trento.
Trei zeci de ani mai târziu, într-un editorial publicat la mijlocul lui noiembrie pe site-ul Radiosarajevo, un fost ofițer de informații din armata Bosniei-Herțegovina, Edin Subasic, povestește că a pus mâna, în 1993, pe rapoarte de interogatoriu în care un sârb, luat prizonier, evoca vânători italieni în drum către Sarajevo, în compania unor voluntari sârbi.
„Bărbați bogați care vor plăti forțele sârbe la Sarajevo pentru a le permite să tragă în musulmani”, ar fi spus prizonierul, potrivit textului lui Subasic.
Nicio anchetă în justiție nu a fost deschisă la acea vreme. Serviciile bosniace de informații ar fi alertat, la vremea respectivă, membri ai serviciilor italiene de informații de la Sarajevo.
Au trecut zeci de ani înainte ca dosarul să reapară.
Benjamina Karic avea un an atunci când a izbucnit Războiul din Bosnia.
În 2022, devenită primărița Sarajevo, asistă la proiecția unui documentar care o bulversează, la un festival documentar organizat de către Al-Jazeera Balkans.
Documentarul – intitulat „Sarajevo safari” -, realizat de către scriitorul sloven Miran Zupanic, revenea asupra acestor acuzații de turism de război. La câteva zile după ce l-a văzut, primărița a depus plângere, iar parchetul bosniac s-a sesizat în dosar – fără ca de atunci să fie divulgat vreun detaliu.
În august, ea îl contactează pe jurnalistul italian Ezio Gavazzeni, care a depus, la rândul său, plângere la Milano, și trimite și ea o plângere justiției italiene, prin intermediul Ambasadei Italiei la Sarajevo.
„O întreagă echipă de persoane devotate lucrează să se asigure că plângerea nu rămâne literă moartă”, a promis recent pe facebook Benjamina Karic, „nu vom renunța!”.
Un fost judecător, Guido Salvini, care l-a ajutat pe Gavazzeni să-și construiască dosarul, a declarat luni, într-o emisiune la televiziunea italiană, că jurnalista a depus „o muncă considerabilă”, „bazându-se pe surse locale și martori de ambele părți”.
Procuratura din Milano nu a comunicat cu privire la conținutul plângerii și nu a răspuns unor solicitări de informații ale AFP.
