Oficialul a evidențiat că deficitul de finanțare impactează direct serviciile destinate grupurilor vulnerabile, incluzând copiii și familiile în criza, precum și persoanele cu dizabilități.
„România, din nefericire, alocă sume foarte mici pentru aceste servicii. Deținem una dintre cele mai reduse, eventual chiar cea mai mică cheltuielă cu asistența socială din întreaga Uniune Europeană”, a afirmat Florin Manole.
Conform ministrului, datele referitoare la cheltuielile sociale nu constituie simplice statistici, ci ilustrează probleme reale: un număr redus de servicii, beneficii limitate și sprijin insuficient pentru persoanele ce necesită ajutor.
Florin Manole critiquează subfinanțarea asistenței sociale și a sistemului educațional
Ministrul Manole a precizat că orice strategie pentru protecția copiilor și combaterea violenței necesită sprijin financiar. Fără un buget corespunzător, inițiativele și promisiunile risca să rămână doar declarative.
El a retras atenția și asupra deficitului de personal din sistemul de asistență socială, precum și asupra finanțării insuficiente a educației, două sectoare strâns interdependente în contextul protecției copilului.
Florin Manole a contestat și abordarea consolidării fiscale-bugetare, argumentând că tăierea cheltuielilor sociale nu ar trebui să reprezinte o soluție la adresa colectării mai eficiente a veniturilor sau a reformelor structurale.
Ministrul estimează că România ar trebui să creeze condițiile fiscale necesare pentru a se alinia la media europeană în privința finanțării asistenței sociale și a educației.
Majorarea alocațiilor pentru copiii cu dizabilități și voucherele de grădiniță, exemple de subfinanțare
În cadrul intervenției sale, oficialul a prezentat câteva exemple concrete legate de dificultățile întâmpinate în măritura sprijinului acordat copiilor vulnerabili.
A rememorat că creșterea alocației pentru copiii cu dizabilități, de la 80 la 190 de lei, a constituit o veritabilă „luptă publică”.
De asemenea, a abordat creșterea voucherului de grădiniță pentru copiii din cele mai sărace familii, accentuând faptul că sprijinul financiar pentru aceste categorii trebuie să fie substanțial și corelat cu nevoile reale.
Florin Manole a avertizat că, după adoptarea viitorului buget, angajamentele legate de strategiile și măsurile de protecție socială trebuie să fie acompaniate de resursele financiare necesare.
„Echitatea reprezintă un capitol în care accusăm un mare întârziere”
Un alt aspect esențial al intervenției ministrului a țintit inegalitățile sociale și obstacolele cu care se lovește copiii din mediul rural și din comunitățile dezavantajate.
Florin Manole a lansat un apel pentru o reprezentare mai puternică a acestor grupuri sociale și a subliniat nevoia ca vocea copiilor din mediul rural să fie audiată mai frecvent în dezbaterile publice.
Referindu-se la propria experiență, ministrul a relatat că a muncit la teren din vârsta de 13 ani, a parcurs aproape 10 kilometri zilnic pentru a ajunge la liceu și s-a lovit de dificultățile financiare ale unui tânăr ajuns din provincie la București.
A accentuat că, deși România a înregistrat o evoluție semnificativă după 1990 din perspectiva economică, industrială, a salariilor și a serviciilor, benefeciile acestei dezvoltări nu au fost repartizate echitabil.
„România s-a dezvoltat enorm de la 1990 până în prezent. Sub toate aspectele. Macroeconomic, industrial, salarii, servicii pentru copii, adulți și vârstnici. (…) Totuși, echitatea este un domeniu în care rămânem foarte în urmă”, a declarat ministrul Muncii.
Potrivit opiniei sale, una din principalele responsabilități ale autorităților constă în reflectarea corectă a bunăstării economice în viața tuturor categoriilor sociale, mai ales a copiilor și a persoanelor vulnerabile.
Ministrul a subliniat necesitatea schimbării mecanismului de distribuție a resurselor și a implementării de politici publice susținute financiar, pentru ca protecția socială să devină o prioritate reală, nu doar un angajament formal.
