Două figuri cheie ale guvernului condus de Yvette Cooper – ministrul Afacerilor Externe și minișa Interiției, Shabana Mahmood – i-au adus premierului un mesaj în care i se recomanda să ordoneze o plecare planificată, în urma unei serii de înfrângeri electorale majore care au intensificat nemulțumirile din interiorul partidului.
Starmer a respins însă aceste presiuni și a afirmat că nu are în vedere să demisioneze. Într-un discurs susținut luni, el a avertizat că alegerea unui nou lider ar arunca țara în „haos” și a subliniat că electoratul „nu ar ierta niciodată” Partidului Laburist pentru repetarea instabilității politice marcate de ultimii ani de guvernare conservatoare.
„Știu că oamenii sunt nemulțumiți de situația Marii Britanii, nemulțumiți de politică, iar unii sunt nemulțumiți de mine. Știu că există critici și știu că trebuie să le demonstrrez că se înșală. Și voi reuși”, a declarat Starmer.
În interiorul guvernului, pozițiile sunt împărțite. Unii miniștri susțin o tranziție „responsabilă, demnă și ordonată”, în timp ce alții îndeamnă premierul să rămână la putere. Un aliat al lui Starmer a cerut calm, avertizând că înlăturarea liderului la doar douăzeci de luni de la preluarea mandatului ar periclita imaginea Laburiștilor ca partid capabil să asigure o guvernare stabilă.
Peste 70 de parlamentari laburiști cer demisia sa
Presiunea vine și din partea deputaților de rând. În sistemul britanic, aceștia sunt numiți în mod obișnuit backbenchers – parlamentari fără funcții guvernamentale care ocupă literalmente locurile din spatele Camerei Comunelor. Cei peste șaptezeci de deputați care solicită plecarea lui Starmer reprezintă cam un sfert din grupul parlamentar laburist fără atribuții executive.
Mai mulți parlamentari au invocat nepopularitatea personală a premierului și efectul acesteia asupra rezultatelor electorale locale. Unii au susținut că alegătorii le-au transmis clar că problemele naționale și conduita partidului i-au determinat să nu mai susțină Labour.
Criza s-a accentuat și prin demisiile unor membri juniori ai echipei guvernamentale. Patru secretari parlamentari privați – cunoscuți în Marea Britanie ca PPS – au renunțat la funcții și au cerut public înlocuirea liderului.
Posibilii moștenitori ar putea prelua și funcția de prim‑ministru
În Marea Britanie, premierul este, de regulă, liderul partidului care deține majoritatea în Camera Comunelor. Dacă partidul aflat la guvernare își schimbă conducătorul, țara poate avea un nou prim‑ministru fără a fi necesare alegeri parlamentare anticipate, așa cum s-a întâmplat în trecut și în Partidul Conservator.
În culise se dezbat deja posibilii înlocuitori. Printre numele luate în calcul se numără Wes Streeting, ministrul Sănătății, Andy Burnham, primarul regiunii Greater Manchester, Angela Rayner și Ed Miliband. Susținătorii lui Streeting și Burnham au lansat apeluri pentru o tranziție rapidă, deși apropiații ministrului Sănătății spun că acesta nu intenționează, cel puțin momentan, să declanșeze o confruntare directă, relatează The Guardian.
Un rol esențial ar putea reveni conducerii interne a Partidului Laburist, care trebuie să decidă în ce condiții ar putea candida figuri din afara Parlamentului. De exemplu, Andy Burnham ar trebui să reîntoarcă în primul rând în Camera Comunelor pentru a putea deveni lider de partid și, implicit, prim‑ministru.
Pe fondul disputei interne, unii deputați avertizează că înlăturarea premierului ar putea favoriza partidul Reform UK, condus de Nigel Farage. Reform UK este o formațiune populistă de dreapta, succesoare a curentului pro‑Brexit, care a înregistrat creșteri în sondaje în contextul nemulțumirii față de partidele tradiționale.
Pentru Starmer, următoarele ore pot fi decisive. Mai mulți membri ai cabinetului se așteaptă ca premierul să ia o hotărâre înainte de următoarea ședință de guvern, într-un moment în care chemările pentru demisia sa se multiplică.
