Pe 10 iulie, liderii Azerbaidjanului și Armeniei au purtat negocieri de pace la Abu Dhabi, într-un context în care relațiile dintre Moscova și Baku s-au deteriorat, iar recentele arestări ale unor figuri ale opoziției pro-ruse din Armenia ar putea constitui o sursă de impuls pentru negocieri.
În timpul unei operațiuni a forțelor de ordine ruse la Ekaterinburg, pe 27 iunie, doi cetățeni azeri au fost uciși, alți trei au fost spitalizați în stare gravă, iar peste 50 de persoane au fost arestate. Incidentul a provococat o reacție dura, deși non-letală, din partea Azerbaidjanului, care a arestat demonstrativ unii cetățeni ruși la Baku.
Criza dintre cele două țări a stârnit numeroase comentarii, multe dintre ele axate pe rolul diasporei azere din Rusia și presupusele sale legături cu crima organizată. Acest episod a fost privit, în mare parte, prin prisma tensiunilor bilaterale sau ca o ciocnire între ambițiile liderilor autoritari Ilham Aliev și Vladimir Putin.
Dar rădăcina conflictului este mai profundă decât violențele de la Ekaterinburg sau problemele legate de migranți. De la războiul din Nagorno-Karabakh din 2020, Azerbaidjanul a adoptat o poziție pro-rusă, în timp ce Armenia s-a orientat, treptat, spre Occident.
Această divergență a afectat cu siguranță procesul de negociere, Armenia insistând ca discuțiile să aibă loc în Europa sau în Statele Unite, în timp ce Azerbaidjanul a preferat medierea Rusiei. Drept urmare, întâlnirile față în față dintre Aliev și premierul armean Nikol Pașinian au fost suspendate la sfârșitul anului 2023, deși schimburile diplomatice au continuat la distanță.
La 13 martie 2025, Armenia și Azerbaidjanul au anunțat că au finalizat negocierile și au convenit asupra unui tratat de pace și relații interguvernamentale, rămânând de stabilit doar data și locul semnării.
Azerbaidjanul era conștient de dezaprobarea Rusiei față de acord, iar tratatul nu numai că ar fi pus capăt unui conflict de aproape 40 de ani, dar ar fi deschis și calea către normalizarea relațiilor dintre Armenia și Turcia, o mișcare care ar fi subminat inevitabil influența Rusiei în Caucazul de Sud.
Ca răspuns, Azerbaidjanul a stabilit condiții pentru semnarea acordului de pace, principala cerință fiind ca Erevanul să modifice constituția și să elimine referirile la Declarația de Independență din 1990, care include un apel la incorporarea Nagorno-Karabakhului în Armenia.
Între timp, Turcia, în coordonare cu SUA, a intensificat eforturile pentru finalizarea acordului de pace dintre Armenia și Azerbaidjan. În aprilie, mass-media pro-guvernamentală din Azerbaidjan specula posibilitatea unui nou război, iar Baku emitea oficial avertismente severe către Armenia.
Turcia a intervenit pentru a preveni orice escaladare suplimentară, Recep Tayyip Erdogan îndemnându-l în repetate rânduri pe Aliev să acționeze rapid și să semneze tratatul cu Pașinian, avertizând că orice schimbare la conducerea Armeniei ar putea înclina balanța regională în favoarea Rusiei.
Erdogan a subliniat, de asemenea, inițiativa Armeniei „Crossroads of Peace”, promovată de Pașinian din 2023, care vizează restabilirea și utilizarea tuturor rutelor de transport care traversează teritoriul Armeniei.
Aliev nu s-a opus ideii, dar a insistat că primul pas ar trebui să fie deschiderea unei rute de transport, așa-numitul Coridor Zangezur, care să lege Azerbaidjanul de exclava sa Nakhchivan, prin sudul Armeniei. Problema a devenit apoi una de suveranitate a Armeniei asupra tranzitului de mărfuri prin teritoriul său.
Chiar și în acest caz, Pașinian a dat dovadă de flexibilitate. În martie, el a publicat un articol intitulat „Despre rutele de legătură între Armenia și Azerbaidjan”, în care propunea un acord reciproc prin care controlul la frontieră, vamă și alte funcții de supraveghere la frontiera dintre Armenia și Azerbaidjan să fie delegate unei terțe părți neutre, adică unei companii sau organizații străine.
Azerbaidjanul a respins inițial ideea, dar aceasta a câștigat teren în cadrul administrației Trump. În mai, SUA au propus un plan în temeiul căruia Armenia și Azerbaidjanul ar fi cedat gestionarea rutelor de transport unei companii americane.
De remarcat că planul nu menționa implicarea Rusiei, ceea ce constituia o abatere clară de la propunerile discutate după războiul din 2020. În același timp, presiunile asupra lui Aliev, pentru a renunța la insistența sa ca semnarea tratatului de pace să fie condiționată de modificarea Constituției Armeniei, erau din ce în ce mai mari.
Pentru a rezolva aceste și alte puncte sensibile, Aliev și Pașinian au fost îndemnați să reia discuțiile față în față. Găsirea unui loc neutru, care să nu semnaleze slăbiciune politică pentru niciuna dintre părți, a fost dificilă, dar Emiratele Arabe Unite – un loc folosit din ce în ce mai des de SUA pentru diplomația la nivel înalt – îndeplinea toate criteriile necesare.
În esență, ar fi fost o întâlnire pe teritoriu american. Kremlinul era perfect conștient de aceste evoluții și le urmărea cu îngrijorare crescândă. După căderea lui Bashar al-Assad în Siria, Rusia a fost practic scoasă din Orientul Mijlociu, iar Caucazul de Sud părea să fie următoarea regiune unde influența sa va scădea considerabil.
Nu este de mirare că Moscova a depus eforturi pentru gestionarea crizei. La 30 aprilie, Serghei Kirijenko, primul adjunct al șefului de cabinet al lui Vladimir Putin, a fost numit omul de încredere al Kremlinului pentru Armenia. Presa rusă a fost informată că această măsură a fost luată din cauza faptului că conducerea armeană „se îndreaptă tot mai mult spre Occident, ceea ce este inacceptabil din perspectiva politicii de stat ruse”.
Forțele pro-ruse din Armenia s-au mobilizat rapid, iar tensiunile au escaladat pe tot parcursul lunii mai. Pe 18 iunie, miliardarul rus-armean Samvel Karapetian, activist al opoziției, a fost arestat după ce ar fi cerut răsturnarea guvernului.
Apoi, pe 26 iunie, alte 14 persoane, printre care arhiepiscopul Bagrat Galstanian, critic al guvernului și lider al protestelor, au fost reținute sub acuzația de complot pentru răsturnarea guvernului și preluarea puterii.
Este de remarcat faptul că acest lucru a coincis cu raidul forțelor de securitate ruse din Ek
