Acest vot reprezintă primul scrutin organizat după manifestațiile tinerilor, declanșate acum aproape un an, precum și după încercarea masivă de trecere a frontierei spre enclava spaniolă Ceuta, din această vară. Ambele evenimente au scos în evidență nemulțumirile unei părți a tineretului marocan, în special referitor la perspectivele economice și la accesul la serviciile publice.
În joc sunt 395 de mandate
La alegeri se înscriu 28 de partide, inclusiv o alianță creată special pentru acest scrutin, plus două liste de independenți. Pentru cele 395 de locuri din Camera Reprezentanților s-au înscris 7.288 de candidați. Pe listele electorale figurează 15.801.162 de alegători.
Potrivit autorităților, acestea sunt a 12-a alegeri legislativă de la independență. Tinerii între 18 și 24 de ani reprezintă doar 4% din electori, iar persoanele peste 60 de ani depășesc 29%.
Ocuparea forței de muncă, printre priorități
Economia marocană continuă să se dezvolte și atrage investiții, dar acest avans nu a generat suficiente locuri de muncă, mai ales pentru tineri. Conform datelor Associated Press, rata șomajului în rândul tinerilor a atins 37% în 2025, iar milioane de persoane cu vârste între 15 și 29 de ani nu sunt nici în învățământ, nici pe piața muncii, nici în programe de calificare.
În campanie, partidele au insistat pe crearea de locuri de muncă, mărirea veniturilor, locuințe mai ieftine, ameliorarea sistemului sanitar și reformarea învățământului.
RNI, formațiune aflată la guvernare, promite un milion de locuri de muncă și un salariu minim lunar garantat de 5.000 de dirhami, echivalentul a circa 525 de dolari. PAM, alt partid din coaliția de guvernare, și-a anunțat ținta de a crea tot un milion de locuri de muncă și a propus măsuri pentru accesul tinerilor la locuințe.
Istiqlal promite acces mai rapid la tratamente în spitalele publice, PPS, de stânga, propune scăderea abandonului școlar și consolidarea anticorupției, iar PJD, formațiune islamistă moderată, se focalizează pe reducerea disparităților economice dintre marile orașe și restul țării.
Posibili lideri ai viitorului executiv
Constituția prevede că regele desemnează premierul din partidul cu cel mai mare număr de mandate. Deoarece nicun partid nu ar obține singur majoritatea absolută, va fi necesară o coaliție.
Printre posibili candidați se numără Fouzi Lekjaa, ministrul bugetului și președintele Federației Marocane de Fotbal. Lekjaa a preluat conducerea PAM înaintea alegerilor și supervizează organizarea finalei Cupei Mondiale din 2030.
Un alt nume evocat este Fatima-Zahra Mansouri, primarul Marrakech-ului și ministrul amenajării teritoriului. Dacă ar deveni premier, ar fi prima femeie care ocupă această funcție în Maroc.
Aziz Akhannouch, premierul în funcție din 2021, nu mai candidează, după ce a părăsit conducerea RNI în acest an.
Monarhia rămâne centrală
Scrutinul determină componența parlamentului și viitorul guvernului, dar regele Mohammed al VI-lea deține atribuții semnificative în domenii strategice, precum apărarea și politica externă.
Reuters subliniază că alegerile nu ar trebui să schimbe fundamental echilibrul puterii din Maroc, unde monarhia continuă să aibă un rol hotărâtor în definirea politicilor majore.
Tinerii: între protest și distanțare de politică
Manifestațiile generației Z din ultimul an au evidențiat nemulțumiri privitoare la educație, sănătate, șomaj și absența oportunităților economice. O parte dintre tineri au ales să protesteze sau să încerce să părăsească țara, în loc să se implice în politica tradițională.
Încercarea masivă de traversare spre Ceuta din această vară a constituit un alt semnal al frustrărilor economice. Unii dintre cei care au încercat să ajungă în enclava spaniolă afirmă că nu intenționează să voteze, în timp ce alți tineri cred că presiunea protestelor ar putea determina partidele să răspundă mai bine nevoilor lor.
Prezența la vot, monitorizată cu atenție
Din cei circa 26,7 milioane de marocani cu drept de vot, 15,8 milioane sunt înscriși pe listele electorale. Prezența la vot este monitorizată cu atenție, mai ales în rândul tinerilor, ca indicator al gradului de încredere în instituțiile politice.
Diverse formațiuni și organizații au cerut boicotarea alegerilor, susținând că scrutinul nu asigură suficiente garanții privind reprezentarea politică.
