Aproape 36 de ani au trecut de când românii au ieșit în stradă și au strigat „Libertate!”, „Jos comunismul! și au declanșat o Revoluție sângeroasă care a dus la căderea Regimului Ceaușescu. Dar, în mod paradoxal, după acești zeci de ani de libertate și democrație, ideea că în comunism „era mai bine” a crescut în popularitate.
Digi24.ro a încercat să afle, cu ajutorul specialiștilor, cât este adevăr și cât este minciună în miturile care circulă în aceste zile despre perioada de dinainte de ’89. Urmăriți primul episod din serialul -Miturile „raiului” comunist-, în care prezentăm dacă, într-adevăr, s-au întâmplat mai multe „lucruri bune” în comunism decât „lucruri rele”.
Mai mult de jumătate dintre românii care au răspuns la un sondaj publicat pe 22 iulie sunt de părere că regimul comunist a însemnat mai degrabă un lucru bun pentru România, iar 44% dintre cei care au răspuns la sondajul INSCOP spun că „înainte se trăia mai bine”.
„Corupția era mai redusă, statul avea grijă de cetățeni, instituțiile funcționau mai bine, iar țara producea mai mult” – sunt doar câteva dintre argumentele invocate de cei care susțin că regimul comunist a fost benefic pentru România. Dar oare să fi fost așa?
S-au întâmplat mai multe „lucruri bune” în comunism decât „lucruri rele”?
Mădălin Hodor, istoric: „Nu știu ce lucruri bune s-au întâmplat. Toată lumea are o memorie subiectivă și personală în chestiunea asta. Regimul comunist a fost un regim de natură criminală, fără dar și poate, o dictatură, un regim extremist, un regim care a împărțit oamenii în clasă muncitoare și asupritori, a exterminat milioane de oameni pe principiul ăsta, și a creat un sistem care 50 de ani s-a menținut doar prin represiune, teamă, frică, închisori, Securitate, tortură și așa mai departe.
Era mai multă siguranță publică în comunism decât e acum?
Cosmin Popa, istoric: „Nu, nu era mai multă siguranță publică. Erau mai puțin cunoscute incidentele de stradă, insecuritatea stradală nu era un subiect de discuție publică, iar regimul era foarte atent în a nu disemina astfel de informații care să pună sub semnul întrebării eficiența instituțiilor de ordine și control, așa cum era Miliția, de exemplu. E o percepție, nu o realitate”.
Era mai ușor accesul la educație de calitate decât e acum?
Mădălin Hodor, istoric: „Școlile erau supraaglomerate. Se lucra în două schimburi, erau copii care învățau dimineața și copii care veneau după-masa, învățai în condiții foarte proaste.
Era mai ușor accesul la sănătate decât e acum?
Mădălin Hodor, istoric: „Care servicii medicale? Intrai în spitale și nu găseai un Paracetamol. În perioada anilor 80 inclusiv spitalele sufereau când se tăia curentul.
Avea statul mai multă grijă față de cetățean?
Mădălin Hodor, istoric: „Este efectiv revoltător. Statul simula că are grijă de cetățean, dar în realitate nu avea nicio grijă față de cetățean. Comunismul românesc a fost o variantă de aristrocrație de castă, adică aveam liderii comuniști și potentații comuniști și vârfurile securității și ale aparatului de partid care trăiau împrejmuite de garduri în Centrul Bucureștiului și restul de 20 de milioane de români erau sclavi ai acestor oameni și nu beneficiau de nimic.
În ce fel avea grijă regimul de oameni? Nu găseai mâncare sau găseai foarte greu, salariile nu se dădeau niciodată la timp. Declarativ asta era esența regimului, omul este în centrul grijii partidului pentru societate, dar în realitate singura grijă era pentru cei care conduceau partidul, restul nu contau. Nu înțeleg de unde a apărut acest mit.
