Partidul Progresului din Norvegia, o formațiune populistă de dreapta, a obținut un scor istoric la alegerile legislative, datorită în mare parte tinerilor și în special bărbaților care au fost atrași de discursul său contra corporațiilor, elitei și imigrației, difuzat pe rețelele sociale.
Dreapta populistă a obținut aproape un sfert din voturi, devenind principala forță de opoziție. Lidera formațiunii, Sylvi Listhaug, a afirmat că acest rezultat este doar începutul și că partidul va continua să lupte pentru interesele norvegienilor.
Potrivit unui sondaj, Partidul Progresului este acum primul partid în preferințele bărbaților cu vârste sub 30 de ani. Profesorul de științe politice Jonas Stein consideră că acest lucru se datorează unei combinații de factori, printre care și economia și o formă de contestare a egalitarismului și a forțelor progresiste.
Partidul Progresului vrea să reducă impozitele și să aloce mai mulți bani pentru poliție și pentru o politică de imigrație mai severă. De asemenea, partidul recomandă reducerea costurilor legate de birocrație și a ajutoarelor pentru dezvoltare.
Tinerii alegători norvegieni care au votat Partidul Progresului au explicat că au făcut această alegere deoarece vor să păstreze mai mulți bani pentru a alege singuri prestațiile sociale care li se potrivesc și pentru că sunt preocupați de infracționalitate și de integrarea imigranților.
Partidul Progresului rămâne greu de clasificat, dar politologul Johannes Bergh îl definește ca un „partid populist de dreapta” anti-imigrație și anti-elite. Deși partidul a exercitat puterea în Norvegia între 2013 și 2020, lidera sa, Sylvi Listhaug, descrie în prezent Partidul Progresului ca pe „un partid liberal care vrea mai multă libertate, mai puține taxe, mai puțin guvern și o politică de imigrație strictă”.
Noul impact al Partidului Progresului ar putea duce la „mai multă polarizare” în peisajul politic norvegian, consideră Jonas Stein. „Niciodată cele două partide principale norvegiene nu au fost atât de departe unul de celălalt”, a adăugat profesorul de științe politice.
