Când stomacul este plin, cum realimentează creierul tău faptul că trebuie să încetezi masa? Timp de decenii, știința a fost convinsă că soluția se baza aproape în exclusivitate pe neuroni, unitățile principale de semnalizare ale encefalului, relatează Science Daily.
Însă cercetările contemporane contrazic această noțiune, arătând că există un sistem mai sofisticat care includă și alte tipuri de celule nervoase, scrie Mediafax.
O investigație indică faptul că astrocitele, care mult timp au fost considerate doar celule de sprijin, își pot assume o funcție mult mai dinamică în modularea poftei de mâncat, comparativ cu credința anterioră.
Cum glucoza este sesizată în encefal
Cercetătorii au identificat o cale de comunicare până acum necunoscută în hipotalamus, zona creierului care reglementează senzația de foame și sațietate. Descoperirile ar putea duce, pe termen lung, la elaborarea unor noi terapii pentru afecțiuni precum obezitatea și tulburările alimentare.
Mecanismul pornește de la celule nervoase specializate denumite tanycite. Acestea acoperă o cavitate plină cu lichid aflată în profunzime în creier și își monitorizează conținutul de glucoză (zahărul care furnizează energie) pe măsură ce acesta circulă prin lichidul cefalorahidian.
După alimentație, concentrația de glucoză crește. Tanycitele răspund prin transformarea acestui zahar și eliberarea de lactat, un subprodus metabolic, în țesutul cerebral apropiat. Acest lactat interacționează apoi cu astrocitele din vecinătate, declanșând următoarea fază a semnalizării.
Astrocitele preiau conducerea poftei de mâncat
Astrocitele printre cele mai abundente tipuri de celule din creier și au fost considerate în mod tradițional ca elemente de susținere pentru neuronii. Totuși, acest studiu arată că acestea pot prelua o funcție de transmitere mai directă a semnalelor.
Cercetătorii au constatat că astrocitele posedă un receptor numit HCAR1 care recunoaște lactatul. Când lactatul se atașează la acest receptor, astrocitele sunt activate și emit glutamat, un compus chimic mesager. Acest semnal este apoi transferat neuronilor care inhibă apetitul, ceea ce duce la senzația de sațietate.
Într-un experiment, oamenii de știință au injectat glucoză într-un singur tanycit, observând în paralel astrocitele din imediata apropiere. Chiar și această modificare localizată a stimulat activitatea în mai multe astrocite din jur, demonstrând cum semnalele se pot difunda prin rețeaua neuronală.
Deși studiul a fost realizat pe animale, atât tanycitele, cât și astrocitele prezente la toate mamiferele, inclusiv la om. Acest lucru sugerează că același circuit ar putea funcționa și la oameni. Viitorul cercetării este să verifice dacă modificarea receptorului HCAR1 la astrocite poate afecta comportamentul alimentar. Acest test este crucial înainte de a putea fi create eventuale intervenții terapeutice.
„]
