Ordonanța de urgență nr. 9/2026, apărută vineri în Monitorul Oficial, aduce prin articolele VII–IX schimbări la Codul fiscal, cu impact direct asupra impozitelor și taxelor locale, în special pentru persoanele cu handicap și pentru anumite categorii de clădiri.
În cazul impozitului pe clădiri, Guvernul modifică o scutire din Codul fiscal și stabilește că sunt incluse „clădirile folosite de proprietar pentru desfășurarea de activități sportive”, cu respectarea normelor privind ajutorul de stat.
La impozitul pe clădiri, OUG prevede reduceri pentru clădirea folosită ca locuință: pentru persoanele cu handicap grav (sau reprezentanții legali care îngrijesc astfel de persoane) „impozitul se micșorează cu 50%”, iar pentru handicap accentuat „impozitul se micșorează cu 25%”.
Reduceri la domiciliu: condiții, documente și momentul aplicării
Ordonanța precizează condițiile pentru acordare. Reducerea se aplică „pentru întreaga clădire de domiciliu deținută în comun cu soțul sau soția”, însă dacă o parte din proprietate aparține unor terți, reducerea „nu se acordă pentru cota-parte deținută de acești terți”.
Aplicarea reducerilor este condiționată de documente justificative. Acestea trebuie să fie valabile la 31 decembrie a anului fiscal precedent, iar pentru cei care nu au beneficiat în anul anterior, reducerea se aplică „începând cu luna următoare” depunerii actelor la autoritatea fiscală locală.
În practică, aceste măsuri pot reduce factura anuală a impozitului pe clădiri pentru gospodăriile îndreptățite, dar pot genera și o sarcină administrativă suplimentară pentru direcțiile de taxe locale, care trebuie să verifice dosarele și momentul de la care se aplică reducerea, în funcție de data depunerii documentelor.
Clădiri vechi și „renovare majoră”: reducerea bazei impozabile
OUG introduce, de asemenea, o reducere a valorii impozabile a clădirii, după determinarea acesteia potrivit regulilor existente: „cu 15%” pentru clădiri cu vechime între 50 și 100 de ani inclusiv și „cu 25%” pentru clădiri mai vechi de 100 de ani, față de data de 1 ianuarie a anului fiscal de referință.
Ordonanța adaugă o precizare importantă pentru clădirile la care s-au efectuat lucrări de „renovare majoră”: anul terminării se actualizează la anul recepției lucrărilor, iar „renovarea majoră” este definită ca intervenție complexă, care include obligatoriu „lucrări de intervenție la structura de rezistență”.
Actualizarea anului terminării este condiționată și de un prag de valoare. La finalul renovării majore, valoarea clădirii trebuie să crească „cu cel puțin 50%” față de valoarea de la data începerii lucrărilor. Din punct de vedere fiscal, acest lucru poate reduce impozitul pentru clădiri foarte vechi, dar poate de asemenea să modifice încadrarea atunci când o clădire este reconstruîtă masiv și „reînnoită” fiscal.
Cote adiționale și regularizarea plăților: efecte în bugetele locale
Pe lângă impozitul pe clădiri, articolul VII introduce reduceri similare pentru terenul aferent locuinței, în aceleași procente de 50% și 25% pentru handicap grav, respectiv accentu, cu reguli apropiate privind coproprietatea și documentele justificative.
Ordonanța aduce reduceri și la impozitul pe mijloacele de transport pentru un singur vehicul, la alegerea contribuabilului, dacă acesta are „capacitate cilindrică mai mică de 2.000 cmc”, în aceleași procente de 50% și 25%, în funcție de gradul de handicap.
Efectul cumulat al acestor măsuri, dacă este aplicat pe scară largă, poate însemna o scădere a unor venituri din taxe locale în 2026, în timp ce pentru beneficiari impactul se traduce printr-o reducere directă a poverii fiscale la domiciliu și, după caz, la un autoturism de capacitate mică.
Articolul VIII oferă, tot pentru anul 2026, o instrument autorităților locale. Acestea „pot reveni asupra hotărârilor” prin care au stabilit cote adiționale la impozitele și taxele locale din Titlul IX al Codului fiscal, „în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare” a ordonanței, „în sensul reducerii acestora”.
Această prevedere deschide posibilitatea ca unele consilii locale să reducă rapid majorările suplimentare aplicate peste nivelul de bază al impozitelor și taxelor locale, ceea ce poate atenua creșterea obligațiilor pentru contribuabili, dar obligă primăriile să refacă proiecții de venituri și să ajusteze decizii bugetare în cursul exercițiului fiscal.
Articolul IX stabilește ce se întâmplă cu plățile deja efectuate în cuantum mai mare. Impozitele și taxele locale achitate peste nivelul rezultat din noile reguli „se regularizează”, iar sumele pot fi „considerate în contul obligațiilor fiscale restante ori următoare” sau „restituite celor îndreptățiți”, potrivit reglementărilor în vigoare.
