Rusia se pregătește să utilizeze mineralele esențiale, cunoscute sub numele de pământuri rare, ca monedă de schimb în relațiile sale cu liderii europeni, în încercarea de a-și recâștiga influența asupra continentului. Acest plan face parte dintr-o strategie mai amplă de a exploata dependența Europei de aceste resurse vitale, pe care Rusia le posedă în cantități semnificative.
La baza acestei strategii se află proiectul Angara–Ienisei, un centru de procesare a mineralelor din Siberia, evaluat la 9,2 miliarde de dolari. Acest proiect este coordonat de Serghei oigu, secretar al Consiliului de Securitate al Rusiei și fost ministru al apărării, cunoscut pentru proximitatea sa cu președintele Vladimir Putin.
Rusia își propune să-și crească cota din oferta globală de pământuri rare de la 1,3% în prezent la 10% până în 2030, potrivit analistului Kirill Shamiev, de la European Council. Moscova interpretează apelurile europene la reluarea dialogului drept un semn că pragmatismul economic revine în prim-plan, iar cererea tot mai mare a Europei pentru pământuri rare oferă Rusiei un instrument de presiune.
Vulnerabilitatea strategică a Occidentului constă în dependența sa masivă de pământurile rare din China, care controlează aproximativ 60% din extracția globală și aproape 90% din rafinarea acestor materiale. Beijingul are o influență semnificativă asupra pieței, incluzând reglementarea și controlul informațional.
Rusia mizează pe faptul că Europa va fi dispusă să ofere sprijin financiar și garanții legale pentru a obține acces la pământurile rare rusești, în condițiile în care dependența de China devine tot mai critică. Liderii europeni ar putea fi tentați să prezinte acordurile economice cu Rusia drept o „soluție europeană” la războiul din Ucraina sau drept un scut împotriva presiunilor americane și a constrângerilor impuse de Beijing.
Pentru a rezista acestei tentații, liderii europeni vor avea nevoie de o strategie clară, care să includă refuzul de a lega cooperarea economică de concesii privind Ucraina și respingerea ideii că relațiile comerciale cu Moscova reprezintă o scurtătură către autonomia strategică.
