Politica Uniunii Europene (UE) de sprijinire a regiunilor mai sărace, în valoare de 392 de miliarde de euro, are un randament foarte redus, sugerează un nou studiu. Chiar în momentul în care Bruxellesul pregătește cea mai mare reorganizare a bugetului său din ultimii 30 de ani, fiecare euro cheltuit de UE prin „politica de coeziune” – principalul său instrument de reducere a inegalităților regionale – generează doar aproximativ 1 euro de creștere suplimentară a PIB, potrivit unui studiu realizat de Zareh Astryan, profesor de economie la Universitatea din Munster.
Fondurile de coeziune reprezintă aproximativ o treime din cheltuielile totale ale UE în cadrul actualului buget pe șapte ani. Însă, pe măsură ce negocierile privind următorul ciclu bugetar care va începe în 2028 sunt în plină desfășurare, președinta Comisiei, Ursula von der Leyen, dorește să fuzioneze fondurile de dezvoltare regională cu subvențiile agricole, care absorb, de asemenea, aproximativ o treime din cheltuielile UE.
Această măsură ar oferi statelor membre o mai mare libertate în ceea ce privește modul în care cheltuiesc banii din fondul combinat de 865 de miliarde de euro, dar ar reduce la jumătate suma alocată în mod specific cheltuielilor regionale, la 218 miliarde de euro. Raffaele Fitto, vicepreședintele Comisiei responsabile cu coeziunea, a declarat că regiunile sunt aproape de teritoriu, cunosc nevoile și va fi fundamental să confirmăm această abordare și pentru viitor.
Analiza Astryan a constatat că fondurile de coeziune ale UE, care pot reprezenta cea mai mare parte a investițiilor publice în unele țări, contribuie la atragerea a 2-3 euro de investiții private pentru fiecare euro cheltuit, în principal în construcții și imobiliare, stimulând creșterea economică. Dar când regiunile pierd accesul la aceste fonduri, investițiile private tind să se prăbușească.
Analiza proprie a UE sugerează că fiecare euro cheltuit prin această politică între 2014 și 2027 va genera 1,30 euro în PIB suplimentar până în 2030, aproape triplându-se până în 2043 – la câteva decenii după începerea acestor programe de finanțare. Cifrele UE sunt „foarte optimiste”, a afirmat Astryan.
Propunerea de buget a lui Von der Leyen a stârnit reacții negative din partea regiunilor și țărilor care depind de mult timp de fondurile UE pentru a reduce decalajele economice. Acestea avertizează că diluarea cheltuielilor regionale dedicate riscă să anuleze decenii de progrese și să adâncească disparitățile atât între statele membre, cât și în interiorul acestora.
Un domeniu în care cheltuielile pentru coeziune au fost eficiente este Murcia, o regiune aridă din sudul Spaniei. Prin sprijinirea investițiilor în infrastructură, agricultură și gestionarea apei, fondurile de coeziune au transformat economia locală de la aderarea Spaniei la UE în 1986. Astăzi, Murcia este una dintre economiile regionale cu cea mai rapidă creștere din Spania.
Însă în țările mai bogate din nordul și vestul UE – principalii contribuabili la bugetul blocului – oficialii susțin că cheltuielile de coeziune și-au atins în mare măsură obiectivul. Ei afirmă că multe state beneficiare au recuperat decalajul economic și că resursele UE ar trebui redirecționate către priorități precum apărarea, migrația și relansarea industriei.
Se preconizează că dezbaterea privind fondurile de coeziune va domina negocierile privind următorul cadru financiar multianual, deputații europeni amenințând că vor respinge planurile de cheltuieli care reduc finanțarea pentru regiuni și agricultori. „Proiectul actual al bugetului pe termen lung al UE elaborat de Comisie nu mulțumește pe nimeni și trebuie rescris”, a declarat Siegfried Mureșan, unul dintre principalii negociatori ai bugetului.
