În fiecare zi, fără să fim conștienți, planeta noastră își prelungește ușor timpul necesar pentru a finaliza o rotație completă. Această modificare se cuantifică doar în câteva milisecunde, însă forțele care o generează sunt enorm de mari și greu de imaginat. Conform unui studiu recent, ritmul cu care zilele se extind în prezent atinge un nivel „fără precedent” în ultimii 3,6 milioane de ani de istorie geologică.
Rezultatele arată că, odată cu topirea calotelor glaciare polare și a ghețarilor, ca efect al schimbărilor climatice, apa ce era odată blocată la latitudini înalte se varsă în oceane și se redistribuie spre Ecuator.
Polii Pământului, asemeni unui patinator care efectuează o piruetă
Acest fenomen mută masa îndepărtat de la poli și – la fel ca un patinator artistic care își deschide brațele în timpul unei piruete – încetinește rotația planetei.
Studiile anterioare demonstraseră deja că încălzirea globală produce efecte ciudate asupra rotației Pământului. Acum, cercetătorii de la Universitatea din Viena și ETH Zurich au privit înapoi în arhiva geologică pentru a verifica dacă o evoluție similară a avut loc vreodată. Răspunsul, fără echivoc, este nu.
Cât durează, de fapt, o zi de 24 de ore?
Lungimea unei zile nu a fost niciodată fixă în mod absolut. Rotația Pământului este în permanentă influență a atracției gravitaționale a Lunii, a proceselor interne ale planetei și a modificărilor atmosferice. Aceste forțe împing și trag în direcții opuse, generând, de-a lungul timpului geologic, variații în durata zilei. Ce au descoperit acum oamenii de știință este că schimbările climatice au căpătat o forță suficient de mare încât să domine și, în cele din urmă, să eclipseze toate celelalte influențe, potrivit BBC Science Focus.
Pentru a reconstrui evenimente din urmă cu milioane de ani, cercetătorii au folosit rămășițele fosilizate ale unui organism marin unicelular, foraminiferele bentonice, care trăiau pe fundul mării. Analiza chimică a cochiliilor acestora păstrează înregistrări ale nivelului mării în perioadele preistorice. Din aceste date, oamenii de știință pot estima cum s-a modificat rotația Pământului. Un algoritm de inteligență artificială, creat special pentru a gestiona incertitudinile datelor extrem de vechi, le-a permis să tragă concluzii solide din mostre datând din Pliocenul târziu, în urmă cu 3,6 milioane de ani.
Pe parcursul întregii perioade, un punct de referință iese în evidență: ziua de astăzi. Ritmul actual de prelungire a zilei, cauzat de climă – 1,33 milisecunde pe secol – pare modest. Însă, având în vedere forțele implicate, redistribuirea masei este considerabilă.
„O astfel de modificare a duratei zilei necesită o rearanjare impresionantă a masei: aproximativ 1.000 de gigatone mutați de la poli spre oceane. Pentru a vizualiza această cantitate, imaginați-vă un bloc solid de gheață așezat deasupra New York-ului, înalt de 10 km, depășind înălțimea Muntelui Everest”, explică profesorul Benedikt Soja de la ETH Zurich, coautor al studiului.
„Schimbarea energiei de rotație a Pământului este echivalentă cu un cutremur de magnitudine 9,0”
Referitor la energia necesară pentru o asemenea schimbare, dr. Mostafa Kiani Shahvandi de la Universitatea din Viena, autorul principal al cercetării, afirmă: „Modificarea energiei de rotație a Pământului este comparabilă cu un cutremur de magnitudine 9,0”. Nu în sensul distrugerii, ci al forței pure la scară planetară.
Cercetătorii au identificat în arhiva geologică un interval de aproximativ două milioane de ani în urmă, când ritmul de schimbare a fost apropiat de cel observat astăzi, dar a fost un eveniment excepțional.
„O „furtună perfectă” de calote glaciare fragile și un vârf natural al CO₂ au declanșat o topire masivă a gheții polare”, explică Soja. „Acest fenomen rar nu s-a mai repetat natural de atunci; totuși activitatea umană reproduce acum aceeași forță la scară planetară în puțin peste un secol.”
Quo vadis?
Unde ne îndreptăm, așadar? Dacă vom continua să emitem cantități mari de carbon și să depindem de combustibili fosili, se anticipează că schimbările climatice vor deveni principalul factor ce alterează durata zilei până la sfârșitul secolului, depășind chiar influența gravitațională a Lunii.
Consecințele practice ale acestei evoluții sunt subtile, dar reale. „Deși o milisecundă poate părea neînsemnată, acest efect este crucial pentru sincronizarea ultra‑precisă necesară sistemului GPS și pentru navigația spațială a navelor în sistemul solar”, subliniază Soja.
Mai mult, modificările planetare induse de activitatea noastră asupra rotației Pământului reflectă impactul profund asupra ecosistemului. Redistribuirea masivă a masei este legată de fenomene meteorologice mai extreme și de creșterea nivelului mării, ambele având potențialul de a afecta semnificativ zonele locuibile în viitor.
„Concluzia esențială este că influența umană asupra sistemului terestru a atins o profunzime atât de mare încât acum modificăm chiar și modul în care se rotește Pământul nostru”, declară Soja.
Privind spre viitor, echipa cercetătorilor se concentrează acum pe alte modalități prin care activitatea umană mută masa pe planetă, în special epuizarea apelor subterane și modificările ciclului hidrologic generate de schimbările climatice.
Estimările preliminare, conform lui Soja, arată că aceste efecte sunt mult mai reduse comparativ cu impactul topirii gheții și al ghețarilor, dar o înțelegere completă a lor va clarifica imaginea exactă a felului și vitezei cu care modificăm rotația Pământului.
