Cercetătorul în neuroștiințe dr. Joel Frohlich consideră începutul conștiinței ca o „frontieră” a cercetării științifice.
„Până acum s-au realizat foarte puține studii privind momentul exact al apariției conștiinței”, afirmă el pentru BBC Science Focus. „Ani de zeci, tema a fost rezervată filozofilor. În neuroștiințe a rămas practic un subiect tabu până la aproximativ un deceniu sau două în urmă.”
Astăzi, neurocercetătorii au conceput diverse metode ingenioase pentru a investiga cum percepe un nou-născut sau un făt și pentru a răspunde la întrebarea: când apare conștiința?
Dovezi ale conștienței la nou-născuți
Un studiu realizat de Frohlich împreună cu filosoful prof. Tim Bayne arată că răspunsul la această întrebare ar putea fi găsit în jurul vârstei de cinci luni. La această etapă, copiii nu doar că sunt treji, ci și interacționează cu mediul în mod activ. Autorii au aplicat o metodă „bazată pe clustere”, în loc să caute un singur indicator al conștiinței, au investigat un ansamblu de semne – tipare de activitate cerebrală, reacții la stimuli și alte semne de percepție.
„Nu ne putem baza exclusiv pe un singur marker”, explică Frohlich. „Însă, atunci când observăm coexistența mai multor mini‑markeri, apare un indiciu destul de solid că ar putea apărea conștiința.”
Deci, înseamnă că bebelușii sub cinci luni nu ar fi conștienți? Aici situaţia devine interesantă: chiar dacă cei mai mici nu manifestă toate semnele mature de conștiință, prezintă totuşi anumiţi markeri. În mod surprinzător, semnale similare ar putea fi detectate şi la făt.
Ce semne indică prezența conștiinței?
Unul dintre cei mai semnificativi indicatori ai unui creier conștient, conform cercetătorilor precum Frohlich, este rețeaua modului implicit. Aceasta reprezintă un set de regiuni cerebrale active în timpul repausului – în timpul viselor cu ochii deschiși, al memoriei și al gândirii despre viitor.
Prin imagistică prin rezonanță magnetică funcțională (fMRI), s-a demonstrat că nou‑nașuții dețin o versiune foarte simplă a acestei rețele. Un alt fenomen important este efectul local‑global. Așa cum îl descrie Frohlich, capacitatea de a detecta o schimbare în modelul unui stimul reflectă memoria de lucru și, în final, conștiința.
De exemplu, următoarele secvențe:
Bip‑bip‑bip‑BIP
Bip‑bip‑bip‑BIP
Bip‑bip‑bip‑BIP
Bip‑bip‑bip‑bip
Bip‑bip‑bip‑bip
Ați perceput diferența în ultima serie? Dacă da, ar putea fi un semn al conștienței.
„Prin repetarea intensă a acestui model, pot antrena creierul să anticipeze ca ultimul ton dintr‑o secvență de patru să fie diferit”, explică Frohlich. „Dacă apoi prezint o secvență nouă care nu respectă acea așteptare – de exemplu patru tonuri identice – se generează o devianță globală, chiar dacă nu există o neregularitate locală evidentă.”
Deși Frohlich a identificat acest efect local‑global la nou‑nașuți, alți cercetători au extins observațiile. O echipă de la Universitatea din Tübingen, Germania, a demonstrat prezența aceluiași fenomen la fături însărcinate, utilizând magnetoencefalografia pentru a capta câmpurile magnetice produse de activitatea cerebrală fetală.
Lumini în uter
Un alt posibil marker al conștiinței este orientarea atențională. Conform lui Frohlich și Bayne, copiii de la patru luni în sus pot alege în mod conștient spre ce să-și îndrepte atenția – iar făturile ar putea manifesta același tip de comportament.
În 2017, profesorul Vincent Reid și colaboratorii săi de la Universitatea Lancaster au proiectat trei lumini (două pentru „ochi” și una pentru „gură”) în interiorul uterului, monitorizând reacțiile fetale cu ajutorul ultrasunetelor. Mișcarea capului fetului în direcția luminilor a sugerat o percepție vizuală.
„Nu există un consens clar dacă fătul percepe o „față” sau doar o pată luminoasă”, comentează Frohlich.
Totuși, un grup de cercetători din Torino a replicat experimentul, concentrându-se pe mișcările ochilor fetali, și a constatat că aceștia urmăresc efectiv luminile dispuse ca o față.
Cât de devreme poate apărea conștiința?
Aceste constatări sugerează că testele neurologice indică un nivel de conștiință atât la nou‑nașuți, cât și posibil la fături. Dacă conștiința ar porni înainte de naștere, ar putea reapărea discuții etice privind avortul. Totuși, Frohlich subliniază că nu trebuie să ne panicăm.
„Este esențial să reținem că vorbim doar despre ultimul trimestru de sarcină, moment în care majoritatea jurisdicțiilor au depășit deja pragul legal al avortului”, spune el. „Cele mai multe avorturi se desfășoară în primul trimestru.”
Un avort efectuat înainte de al treilea trimestru ar precede dezvoltarea regiunii cerebrale responsabile de procesarea informațiilor senzoriale – talamusul, considerat „poarta” către conștiință.
„Talamusul nu formează conexiuni sinaptice cu cortexul decât la începutul celui de‑al treilea trimestru, între săptămânile 24‑26 de gestație”, explică Frohlich. „Până atunci, nu există o conștiință credibilă așa cum o înțelegem – una cu percepții din mediul exterior.”
Totuși, cercetările în acest domeniu ar putea remodela felul în care definim conștiința la alte entități.
Pe măsură ce inteligența artificială devine tot mai avansată, Frohlich consideră utilă elaborarea unei „teorii a conștiinței”.
„Dacă reușim să stabilim la oameni că «Conștiința începe la această vârstă», am putea extrapola acea regulă la alte sisteme, pe baza criteriilor pe care le adoptăm pentru noi înșine”, își încheie el explicația.
