Conform oficialilor Petrotel-Lukoil, uzina este oprită, dar nu abandonată, ci pregătită pentru repornire, au transmis aceștia la solicitarea Mediafax, după ce subiectul a fost tratat într-un amplu articol din Financial Times despre situația activei Lukoil.
„Teoretic, suntem pregătiți tehnic de repornire, doar să facem testele necesare”, a declarat Dan Dănulescu, director general executiv și președinte al directoratului Petrotel, pentru Mediafax.
Din spusele reprezentanților, unitatea de rafinare din Ploiești nu mai fabrică combustibili de aproape un an, a fost declarată în insolvență pe 26 august, însă acest fapt nu indică faptul că platforma a fost părăsită sau lăsată să se deterioreze, ci atenția rămâne concentrată pe conservarea echipamentelor, întreținerea utilajelor și menținerea capacității tehnice de repornire.
Pe lângă etapele procedurii de insolvență, sancțiunile internaționale, stadiul cererii de licență specifică de la autoritățile americane și discuțiile despre viitorul proprietății, rafinăria poate fi repornită, explică reprezentanții firmei.
Lukoil-Petrotel se numără printre cele patru entități aparținând grupului petrolier supus sancțiunilor internaționale declanșate odată cu războiul din Ucraina, aflate sub supravegherea extinsă a statului român.
Reprezentanții Petrotel-Lukoil au confirmat la începutul lunii pentru Mediafax că așteaptă un răspuns de la autoritățile americane – Oficiul pentru Controlul Activelor Străine (OFAC) din Departamentul Trezoreriei SUA – după ce, în iulie, au solicitat o licență specifică, nu una generală tranzitorie (wind-down), acordată fără întrerupere începând din 22 octombrie până acum, pentru a permite pornirea rafinăriei din Ploiești.
Reluarea activității nu depinde de obținerea acelei licențe specifice, ci poate fi ordonată prin orice variante care ar permite reluarea fără a declanșa sancțiunile.
Uzina Petrotel-Lukoil, intrată în insolvență pe 26 august, la propria cerere, este a treia ca mărime din țară, având în mod obișnuit o cotă de circa 20% din capacitatea de rafinare a României.
Procedura insolvenței a fost văzută ca unică modalitate de protecție a activei, dat fiind datoriile acumulate din cauza opririi producției, pentru menținerea personalului și în eventualitatea găsirii unei soluții care să permită reluarea fără a fi afectate de sancțiuni internaționale.
Potrivit documentelor instanței văzute de Mediafax și informațiilor oferite de oficialii Petrotel-Lukoil, operatorul are plățile la zi către diverși furnizori, în valoare de 247 milioane de lei, și către Litasco, acționarul majoritar care i-a acordat împrumuturi pentru susținerea activității, 225 milioane de euro (aproximativ 1,18 miliarde de lei).
Documentul administratorului judiciar accesat de Mediafax prezintă evoluția și impactul sancțiunilor internaționale asupra rafinăriei ploieștene, care este, ca o ironie a sorții, continuatoarea Rafinăriei Româno-Americane, înființată în 1904 la inițiativa consorțiului Standard Oil din New Jersey, și preluată de grupul rus pe 12 iunie 1998.
Documentul menționează și că, între timp, România, cu o dependență structurală de importuri de țiței de circa 75%, s-a confruntat cu o înrăutățire a contextului de piață, iar la 26 martie 2026, Guvernul a declarat prin ordonanță de urgență starea de criză pe piața țițeiului și a produselor petroliere, considerând că rezervele nu vor acoperi consumul intern din 2026.
Revizia generală a pregătit instalațiile pentru repornire
Potrivit raportului administratorului judiciar, utilajele rafinăriei au fost întreținute, sunt funcționale și au fost conservate pentru ca activitatea să poată fi reluată când va exista un cadru juridic, financiar și comercial clar. Cu alte cuvinte, conform oficialilor Petrotel-Lukoil, rafinăria Petrotel este un activ industrial menținut în așteptarea condițiilor care să îi permită revenirea în producție. Cu cât o rafinărie stă mai mult nefuncțională, cu atât conservarea devine mai complicată, mai scumpă și mai importantă.
Din informațiile oficiale, Petrotel a intrat în oprire programată înainte de impunerea sancțiunilor americane asupra grupului Lukoil, iar în cadrul reviziei generale din 2025, echipamentele statice, recipientele și conductele sub presiune au fost pregătite pentru expertizare, iar instalațiile au fost supuse examinării, verificării și cercetărilor tehnice.
Astfel, conducerea precizează că elementele identificate ca neconforme au fost reparate sau înlocuite. Circuitele tehnologice au trecut prin încercări de presiune și etanșeitate, iar lucrările au vizat pregătirea instalațiilor pentru reluarea activității.
Responsabilii companiei precizează în documentul trimis Mediafax că rafinăria nu a rămas oprită pentru că revizia nu s-ar fi terminat sau pentru că instalațiile nu ar mai fi funcționat.
„Blocajul a apărut ulterior, în zona sancțiunilor, a finanțării, a relației cu băncile și a imposibilității de a construi fără echivoc întregul lanț contractual necesar producției”, arată conducerea Petrotel-Lukoil.
Raportul administratorului judiciar, invocat de oficiali, descrie Petrotel drept o rafinărie funcțională din punct de vedere tehnic, întreținută integral și pregătită pentru repornire.
„Obstacolul a fost și este absența unui cadru suficient de explicit din partea OFAC pentru achiziția materiei prime, procesarea acesteia, efectuarea plăților și comercializarea produselor prin contracte noi, încheiate cu parteneri independenți”, au transmis oficialii.
Ce înseamnă, de fapt, o rafinărie pregătită pentru repornire
Specialiștii explică că în industria de rafinare, disponibilitatea tehnică înseamnă că activul este conservat, echipamentele esențiale sunt monitorizate, iar integritatea instalațiilor este protejată pentru ca procesul de repornire să înceapă imediat după ce condițiile externe sunt îndeplinite.
„Chiar și fără producție, o rafinărie rămâne un sistem industrial viu. Coloanele, cuptoarele, conductele, schimbătoarele de căldură, pompele, compresoarele, turbinele, rezervoarele și sistemele de automatizare sunt în continuare expuse umidității, coroziunii, depunerilor și variațiilor de temperatură”, au transmis oficialii.
Conservarea implică, printre altele:
- scurgerea și protecția circuitelor tehnologice;
- prevenirea coroziunii și controlul climatului din interiorul instalațiilor;
- inspectarea, ungerea și rotirea periodică a echipamentelor;
- verificarea etanșărilor, lagărelor și componentelor rotative;
- întreținerea utilităților și a sistemelor esențiale de siguranță;
- verificarea instrumentației și a sistemelor de automatizare;
- supravegherea rezervoarelor și a instalațiilor de mediu;
- păstrarea pieselor de schimb și a capacității de intervenție;
- păstrarea personalului tehnic familiarizat cu instalațiile.
„O rafinărie oprită nu este o rafinărie pusă între paranteze”, a explicat Dan Dănulescu, director general executiv și președinte al directoratului Petrotel.
Potrivit oficialilor, aceasta este, de fapt, miza momentului: Petrotel trebuie conservată într-o stare care să permită repornirea înainte ca staționarea prelungită să transforme un activ operațional într-un proiect de reabilitare mult mai costisitor.
Pregătită tehnic nu înseamnă repornire fără verificări
Responsabilii Petrotel-Lukoil subliniază că, deși instalațiile sunt conservate și menținute operațional, o oprire îndelungată necesită o procedură riguroasă înaintea revenirii în producție. Va fi necesară revalidarea integrității mecanice, testarea sistemelor de siguranță și control, verificarea rezervoarelor și a circuitelor, asigurarea utilităților, refacerea stocurilor și reconectarea întregului lanț logistic. Totodată, compania va avea nevoie de materie primă permisă, contracte cu furnizorii, capacitate de transport, asigurări, finanțare și mecanisme bancare funcționale.
Prin urmare, Petrotel este pregătită să demareze procesul de repornire imediat ce cadrul juridic și comercial o permite, a transmis șeful Petrotel-Lukoil.
„Rapid nu înseamnă nimic improvizat”, a subliniat Dan Dănulescu.
Reluarea activității trebuie să fie sigură, etapizată, finanțată și deplin compatibilă cu regimul sancțiunilor.
Poziția Petrotel-Lukoil: Insolvența protejează activul, dar nu înlocuiește licența
„Procedura insolvenței, deschisă la 26 august, oferă un cadru în care compania își poate organiza relația cu creditorii și poate construi un plan de reorganizare. Ea poate proteja valoarea industrială a rafinăriei, poate introduce disciplină financiară și poate permite negocierea unei soluții sustenabile.
Insolvența nu reprezintă însă o derogare de la sancțiuni și nu rezolvă automat dificultățile întâmpinate de bănci, furnizori, asigurători sau partenerii comerciali.
Petrotel a solicitat autorităților americane o licență specifică, suficient de clară pentru a permite reluarea activității în condiții verificabile. Licențele generale au permis anumite operațiuni de întreținere, conservare și negociere, dar nu au oferit tuturor participanților confortul juridic necesar pentru producția comercială.
Actuala Licență Generală 131J permite negocierea și încheierea unor contracte condiționate pentru vânzarea activelor internaționale ale Lukoil și anumite activități…
