În calendarul ortodox, sărbătorile de Paște încep duminică și se desfășoară pe parcursul a trei zile. Ceremoniile de înviere au loc la Ierusalim și în toate colțurile lumii unde există comunități creștine. Paștele este considerat sărbătoarea bucuriei aduse de vestea Învierii Mântuitorului, o bucurie care, până la Înălțarea Domnului (adică 40 de zile), se exprimă prin salutul „Hristos a înviat!” și răspunsul „Adevărat a înviat!”.
Învierea Domnului, cunoscută și ca sărbătoarea Paștilor, este ziua când răul și viclenia sunt lăsate în urmă, iar oamenii se îmbracă în hainele adevărului și ale fericirii. Este cea mai veche sărbătoare a creștinătății, aducând omenirii speranța mântuirii și a vieții veșnice prin sacrificiul lui Iisus Hristos.
Paștele a fost sărbătorit încă din epoca apostolică
Denominația „Paște” provine din cuvântul ebraic „pesah”, care înseamnă „trecere”. Pentru evrei, Paștele comemorează trecerea poporului prin Marea Roșie, ieșirea din robia Egiptului spre Țara făgăduinței, Canaan. Pentru creștini, Paștele reprezintă, în primul rând, sărbătoarea Învierii Domnului.
În prezent, Biserica Ortodoxă Română celebrează Crăciunul conform calendarului gregorian, iar Paștele conform calendarului iulian.
Singurele biserici ortodoxe care sărbătoresc Paștele după calendarul gregorian sunt Biserica Ortodoxă Finlandeză și cea Estoniană.
Tradiţii și obiceiuri străvechi
În jurul orei 23:00, în lăcașurile de cult, începe slujba de Înviere. Proclamarea Învierii Mântuitorului se face în afara bisericii, deoarece mesajul său este pentru toți oamenii, credincioși sau nu. La miezul nopții, preotul iese cu lumânarea aprinsă și cheamă credincioșii: „Veniţi de luaţi Lumină!”. În multe locuri, lumina se împarte împreună cu bucate de pâine stropite cu vin, numite „Paște”. După ce se aprind lumânările, un procesionat condus de preot, dascăl și cântăreți înconjoară biserica de trei ori, intonând: „Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând, şi celor din morminte viaţă dăruindu-le”. Apoi, se revine în interiorul bisericii, unde slujba continuă până în jurul orei 03:00.
Credincioșii care au postit pe toate cele șapte săptămâni pot primi împărtășania în noaptea Învierii. După slujbă, preotul dezleagă darurile aduse de credincioși – ouă vopsite, cozonac, pască sau friptură – și le sfințește, iar prima masă „dulce” se consumă în biserică.
Una dintre tradițiile vechi ale Paștelui este pictura ouălor. Prezența ouălor roșii în creștinism este simbolică și dovedește vechimea sărbătorii. În multe morminte antice ale creștinilor au fost găsite coji de ouă, indicând că acest aliment era prezent la agapele vremii. În Antichitate, egiptenii considerau oul simbol al lumii și al eternității, datorită formei sale perfecte și fără început.
Pentru iudei și păgâni, ouăle reprezentau creația și învierea. Creștinii au asociat, încă din primele vremuri, ouăle roșii cu învierea omenirii prin Mântuitor și cu renașterea lumii; roșul simboliza sângele Domnului potrivit pe Cruce. „Oul pascal” este, de asemenea, simbol al învierii morților, garanția fiind însăși Învierea Domnului. Conform tradiției, Maria Magdalena ar fi arătat împăratului Tiberiu un ou roșu și i-ar fi spus: „Hristos a înviat!”. Unele teorii susțin că acest episod ar fi introdus ouăle roșii în celebrarea Paștelui.
Un alt obicei este vizitarea cimitirului după slujbă, unde credincioșii aprind lumânări pe mormintele celor dragi și distribuie bucate în pomană săracilor.
Duminica, la prânz, credincioșii sunt așteptați la biserică pentru slujba „A doua Înviere”, în care se citesc, în 12 limbi, versetele 19‑25 din capitolul XX al Evangheliei după Ioan.
În Bisericile Ortodoxe Orientale (necalcedoniene), sărbătoarea Sfintelor Paști are aceeași importanță ca în Bisericile Ortodoxe Răsăritene, fiind foarte elaborată din punct de vedere liturgic. În prima grupă se numără Biserica Ortodoxă din India și Biserica Ortodoxă Siriană din Antiohia, cu un ritual similar pentru Înviere. În unele dintre aceste biserici, preotul, cu crucea în mână, însoțit de diaconi cu lumânări aprinse și cădelnițe, proclama: „Fraţilor, vestea nouă: Hristos a Înviat din morţi și i-a înfrânt pe dușmanii Săi.” Credincioșii răspund: „Noi credem că a Înviat adevărat.” Acest schimb vocațional se repetă de trei ori, în timp ce clopotele bat.
Biserica Ortodoxă Etiopiană, parte a aceluiași grup necalcedonian, are un ritual specific pentru Învierea Domnului. Preotul citește Evangheliile după Matei, Marcu și Luca, apoi, cu crucea în mână, spune credincioșilor: „Hristos a Înviat din morţi”, iar aceștia răspund: „Cu marea putere dumnezeiască”. În Biserica Ortodoxă Armenească, Liturghia începe în jurul orei 20:00, urmată de o procesiune în care se cântă „Astăzi a înviat din morţi”. La final, toți prezenții, începând cu preotul, își proclamă reciproc: „Hristos a Înviat!”.
