Unirea Republicii Moldova cu România: un proces în desfășurare
Deși discursul oficial de la București și Chișinău rămâne prudent, un fost consilier al mai multor premieri din România și Republica Moldova spune deschis ceea ce alții doar sugerează în șoaptă: unirea Republicii Moldova cu România nu mai este un scenariu teoretic, ci un proces deja în desfășurare.
Când președinta Moldovei, Maia Sandu, a făcut aluzie la posibila reunificare cu România, lucrul pe care mulți observatori surprinși nu l-au luat în calcul este măsura în care acest proces este deja destul de înaintat. Radu Magdin, una dintre cele mai influente personalități din regiune, arată că reunificarea avansează discret, prin pași concreți – de la cetățenie și economie până la infrastructură și securitate – pe fondul războiului din Ucraina și al reașezării geopolitice a Europei de Est.
Declarația Maiei Sandu: mai mult decât un simplu „da” la unire
Sandu a afirmat că, dacă ar avea loc un referendum privind reunificarea cu România, ea una ar vota pentru. Deși declarația în sine nu e tocmai o noutate, contextul în care a fost făcută o face deosebit de relevantă.
Sandu a abordat chestiunea unirii în contextul unei discuții mai generale despre situația geopolitică a țării: războiul Rusiei contra Ucrainei, ambițiile imperiale ale Moscovei, precum și presiunea pusă de acestea pe suveranitatea și instituțiile democratice ale Moldovei. Președinta Moldovei s-a arătat a fi remarcabil de realistă, admițând că sondajele actuale arată că nu există o majoritate în favoarea reunificării, dar subliniind în schimb că există o majoritate clară în favoarea integrării europene.
Radu Magdin: „Reunificarea nu mai e un moment, e un proces”
Argumentul lui Radu Magdin este simplu: reunificarea a început deja. Spre deosebire de momentele istorice din trecut, procesul nu se mai desfășoară sub forma unui unic act politic spectaculos, ci sub aceea a multor pași mici graduali.
Moldova și România își armonizează diplomația tot mai mult încă de la venirea la putere a Maiei Sandu în decembrie 2020. Moldova a optat clar pentru calea europeană, iar de la invazia Rusiei în Ucraina din 2022 și-a accelerat reformele. România, la rându-i, a devenit cel mai puternic și mai consecvent avocat al Moldovei în interiorul UE.
Unirea prin pașaport: jumătate de Moldovă, cetățeni ai României
Un proces remarcat este reunificarea directă între populații. Unele estimări apreciază că acum jumătate din populația Moldovei are și cetățenia României. Politica restabilirii cetățeniei pentru descendenții celor ce-o pierduseră prin anexarea Moldovei la URSS a prins avânt sub președintele Traian Băsescu și a continuat sub Iohannis.
În termeni juridici, Moldova este deja astăzi aproape pe jumătate românească. Istoric, cultural și lingvistic legăturile sunt chiar mai profunde.
Economia face ce politica evită: firme, bănci și energie peste Prut
Reunificarea are loc și în teren, proiect cu proiect. România e cel mai important partener economic al Moldovei și una dintre principalele ei piețe de export. Firmele românești sunt tot mai prezente în Moldova, mai ales în sectoarele bancar și energetic.
Autostrăzi, poduri și porturi: infrastructura care leagă mai mult decât simbolic
Și conexiunile la nivel de infrastructură sunt aprofundate. Peste Prut se construiesc noi poduri, iar prima autostradă a Moldovei va fi construită de România, legând Iașii de Ungheni. România a finanțat renovarea de grădinițe și instituții culturale, a donat autobuze școlare și a sprijinit sistemul medical de urgență al Moldovei.
Toate aceste evoluții constituie fundația solidă a unei integrări mai profunde – economice, sociale, culturale și, posibil, politice. Afirmația lui Sandu realizează explicit legătura între integrarea europeană și potențiala reunificare.
Securitatea energetică, ruptura de Rusia și rolul României
Semințele imaginației politice au fost deja plantate, însă mai rămâne mult de lucru. Fundația – cetățenia dublă, infrastructura, securitatea energetică și cooperarea de zi cu zi – e tot mai vizibilă, dar e incompletă și inegală în diverse segmente ale economiei și societății. Ce rămâne esențial este contextul politic, alegerea momentelor oportune și efortul consecvent pentru transpunerea integrării practice în susținere publică durabilă.
